Acum un număr de ani am început tranziția către o nouă etapă din viața mea, iar această perioadă a fost marcată de mai multe coincidențe „misterioase” din categoria celor pe care Carl Gustav Jung le-a numit sincronicități. Lucrez de atunci încoace să-mi cizelez un echilibru între nevoia de a pipăi și a urla: este!, adică nevoia de certitudini și nevoia de a nu strivi corola de minuni a lumii, adică de a onora aspectele misterioase ale vieții.
Ce-am remarcat în primă fază a fost cât de puternică e rezistența la schimbare a certitudinilor existente în mine, mai ales atunci când urmau să fie înlocuite cu mister și nu cu alte certitudini. Am început să caut explicații pentru a-mi clarifica această lipsă de flexibilitate de care nu mă credeam capabil iar cea la care m-am oprit e că fiind om al timpurilor noastre sunt și eu într-o măsură tributar științismului. Acest sistem de credințe la fel de vag ca new age-ul, își are originea în materialism și darwinism și presupune pe scurt că metoda științifică are o aplicabilitate universală, că ceea ce nu poate fi studiat și măsurat nu există, iar dacă un fenomen nu poate fi repetat în laborator cu rezultate predictibile înseamnă că nu are sens să-l luăm în considerare. Tipul acesta de abordare face ca la nivel de societate să ne îndreptăm către o versiune a realității în care e important doar ceea ce se poate măsura și număra, una în care se pune mai mult accent pe tehnologie decât pe domeniile umaniste.
Către această direcție duce ideea materialistă promovată în ultimele sute de ani care susține că suntem doar o adunatură de atomi și nimic mai mult. Acțiunile ființelor umane sunt doar o sumă de adaptări evoluționiste la mediu. Emoțiile noastre cele mai intime sunt doar o serie de reacții chimice din organismul nostru. Acest “doar” reușeste să extragă din miezul vieții bucuria, frumusețea, entuziasmul, joaca. Iar aceaste idei sunt dăunătoare, atât pentru individ cât și pentru umanitate. Ele reprezintă surse de anxietate și de depresie. Într-un Univers rece și nepăsator, omul ca ființă strict rațională devine din ce în ce mai alienat de propria natură.
Într-o altă versiune a realității suntem ființe logice și raționale dar suntem si ființe emoționale și ființe simbolice. Dacă psihicul nostru ar fi compus doar din partea conștientă, o abordare științifică ne-ar putea satisface în totalitate, dar avem în noi și o parte inconștientă care are și aspecte ilogice, iraționale sau a căror logică și raționalitate e diferită de cea a conștiinței de zi cu zi. Prin simboluri reușim să exprimăm ceea ce nu putem face în alte moduri, limbajele artistice transmit mesaje care sunt imposibil de redat prin intermediul limbajelor cotidiane.
Carl Sagan, un om de știință cu sensibilitate pentru poezie, într-unul dintre discursurile sale subliniază perspectiva științifică: “Trapa de sub picioarele noastre s-a deschis. Suntem în cădere liberă. Dacă e nevoie de puțin mit și ritual pentru a ne ajuta să trecem de o noapte care pare fără de sfârșit, care dintre noi nu ar înțelege și n-ar avea compasiune?“. Însă miturile și ritualurile, așa cum le întâlnim în texte religioase, în legende sau basme, fac mai mult de atât. Nu sunt invențiile unor copii speriați de umbrele nopții. Ele sunt produse ale inconștientului și au rolul de a ne oferi indicii și câteodată soluții existențiale, au funcția de a ne ghida către ceva inefabil.
A le nega valoarea blochează canalul de comunicare cu inconștientul. Avem nevoie de mister atât în jurul nostru cât și în noi pentru a putea trăi complet. Iar acest mister nu presupune stadiul gândirii magice, întânit la copii și la populații primitive, în care fantasmele preiau controlul rațiunii, ci un stadiu în care gândirea logică și structurată coexistă cu imaginația și misterul.
Existența misterului, a necunoscutului, a ceva-ului de dincolo de orizonturile cunoscute, ne însuflețește și ne energizează, trezește spiritul de exploratori care există în noi toți și ne oferă posibilitatea descoperirii sau creării unui sens.
Închei cu cinci puncte din manifestul pentru mister descoperit în revista Psychologies. Și cu invitația de a-l citi și aplica.
1. Sfidează rațiunea. Ia o decizie bazată doar pe instinct sau intuiție.
2. Fă loc diferitului. Vorbește cu niște străini în parc sau pe stradă.
3. Observă coincidențele.
4. Plimbă-te pe străzi fără vreo destinație.
5. Petrece o zi cu un copil. Iar atunci când nu știi să răspunzi la “de ce?”, permite-ți să te simți uimit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu