Traind o iluzie - Membra al Grupului Agni

 " Am plecat in aceasta viata cu credinta ca am un fel diferit de a fi, de a-i privi pe ceilalti, dar si de a ma privi. Mi-am dorit si imi doresc sa schimb lumea. Numai ca dupa multi ani de experienta,am ajuns la adevarul ca inainte de a-i schimba pe altii, trebuie sa lucrez asupra mea.

Ce inseamna sa traiesti cu adevarat?
Ce reprezinta viata ta?
Un sir de intamplari la care tu asisisti neputincios?

Nu de fapt tu iti alegi scenariul in filmul in care joci, fiind pe rand actor, regizor, scenarist, asisti,montezi, raspunzi pentru ceea ce creezi. E atat de frumos si in acelasi timpatat de greu, pentru ca e cea mai mare responsabilitate pe care o ai. Mai usor ne este sa ne ocupam de cei din jurul nostru, fie ca sunt familia noastra, prieteni,cunostinte, insa pentru ca ajutorul sa fie complet trebuie sa fii tu insuti un exemplu de viata, mai ales atunci cand dam lectii.

M-am nascut intr-o familie care mi-a asigurat totul, pentru care de la inceput am reprezentat centrul universului. Pentru parintii mei eu am fost reperul vietii lor, de la mine pleca si catre mine se intorcea firul care ii lega de aceasta lume. Inconjurata intotdeauna de prea multa iubire, am crezut ca asa este viata, ca asa traiesc oamenii, ca eu nu trebuia sa fac nimic, doars a exist, ca lumea in jurul meu sa fie fericita. Am crescut si m-am indragostit de un baiat, care ma adora si nu-mi cerea decat sa exist,pentru a fi fericit.

Parea o continuare a unui scenariu pe care eu eram obisnuita sa il traiesc. Tatal meu, l-a indragit imediat, incredintandu-ma ca pe un trofeu de care avea sa aiba grija pana la sfarsitul vietii sale. Eu nu trebuia sa fac nimic,mie nu mi se cerea sa fac nimic. Mai tarziu, am observat ca daca vroiams a fac ceva, era considerat un capriciu, un idealism,un lucru fara importanta.

Am nascut 2 baieit si m-am implinit ca mama. Am luat acest rol foarte in serios si in acelasi timp, in proprietate. Cu cat cresteau copiii, cu atat mai dificil imi era sa stabilesc limite personale intre mine si ei, sa pun granite. Daca nu as fi absolvit studii de specialitate (psihologie) nu as fi reusit sa mentin un echilibru, sa nu ii sufoc cu grija exagerata sau cu oimpunere care i-ar fi anulat ca personalitate. Foarte greu,pentru ca era SINGURUL ROL in care EU DETINEAM CONTROL ABSOLUT si aveam drepturi depline ca mama.

Dupa ce am absolvit facultatea, am inceput sa lucrez cu oamenii, dar nu imi dadeam seama ca inca nu incepusem sa lucrez cu mine. Aveam rezultate bune pentru ca exprimam o mare disponibilitate pentru lumea din fata mea,in orice moment. Nu mi-am dats eama ca ma transformasem intr-un instrument folosit de ceilalti pentru a-si atinge scopul personal.

Abia acum am realizat ca scopul meu in viata 20 de ani a fost sa amo familie si copii. " Sa am" seamana foarte mult cu o schizitie pe care o faci cand dai ceva la schimb,iar eu am dat LIBERTATEA mea ca individ. Daca asi fi inteles atunci cand mi-am construit o familie, ca nu familia imi va da o identitate, ca nu familia ma va ajuta sa traiesc, ca nu prin familie voi respira, astazi as fi avut realizari personale mult mai frumoase si pe masura puterilor mele,

Eu sunt creatorul, dar ce am creat pana acum? M-am legat de fiecare membru al familiei si am trait visurile fiecaruia din ei. Visul meu se oprise undeva si astepta sa iasa lalumina si sa-l realziez. Acum,cand baietii au plecat la randul lor pe propriul drum, am constatat cu stupoare ca eu trebuie sa raman pe drumul meu. Si care este drumul meu? M-am intors catre sotul meu si am vazut ca si el are drumul lui, din care eu nu fac parte. Sa-mi arate cineva care este drumul meu?

Cand mi s-a spus ca trebuie sa fiu responsabila de evolutia mea, ca am o misiune si un program de realizat, mi s-a parut greu de inteles. Un program diferit de al familiei mele? greu de acceptat sid e pus in practica. Mi-a fost teama sa vorbesc despre asta cu membrii familiei mele, pentru ca nu vroiam sa fiu considerata neputincioasa, ciudata sau sa nu ma ia in serios.

Nu am stiut ce inseamna sa evoluezi spiritual si uneori sa nu mai fii inteles de cei din jur, sau sa nu-i mai intelegi, pentru ca asa s-a intamplat cand am inceput sa cresc in vibratii. Fire invizibile creeaza o dizarmonie intre parteneri si acum voi reancerca sa reiau firul intrerupt al comunicarii. Am absolvit si cursurid e comunicare pe care nu am reusit sa le aplic in familie. Invat oamenii sa fie comunicativi, dar eu m-am blocat intr-un moment al vietii datorita lipsei de comunicare.

Am inceput sa traiesc incepand de acum, indiferent cat timpmai ampentru a-mi indeplini misiunea. Teoretic prima persoana din viata ta de care trebuie sa te ocupi esti tu. daca reusesti sa fii multumit de tine,de ceea ce faci, esti un om implinit. Realizarea ta iti va permite sa stabilesti relatii corecte cu ceilalti,pentru ca ceilalti vor veni spre tine si vor cauta raspunsurile lor si nu raspunsurile tale. Am considerat intotdeauna ca sunt o persoana empatica, ca am atentia indreptata spre oamenii din jurul meu, dar de fapt deschiderea spre ceilalti insemna fuga de a privi in interiorul meu si de a gasi o mare liniste care semana cu un vid.Un vid pe care nu numai eu nu l-am observat, el asezandu-se in timp pe fata mea si tradand o suparare fara motiv aparent. Sufletulmeu era suparat pe mine pentru ca il tineam in intuneric, desi eram convinsa ca sunt in lumina.

Schimbarea mea inseamna sa stiu cine sunt cu adevarat, ce pot sa fac ca individ care traieste pe picioarele lui si nu prin ceilalti. Acum ii voi astepta pe cei care vor sa vina spre mine si nu voi mai intra eu in vietile lor.

Mi-a fost teama ca nu voi mai fi iubita si am uitat ca ma iubeste Dumnezeu.

Imperfectiunea vietii mele de pana acum, ma va duce spre perfectiune. Schimbarea imi da putere sa-mi urmaresc SCOPUL in viata si sa ajung la sentimentul de implinire a misiunii personale pe Pamant."