Calea catre divinul interior - Membru al Grupului Agni

CALEA CATRE DIVINUL INTERIOR - MEMBRU AL GRUPULUI AGNI " Din vremea copilariei am avut convingerea ca de undeva cineva ma priveste si tot ceea ce fac este un drum cu un scop, guvernat de anumite reguli. Altfel, viata mi se parea fara sens. Insa, multmai tarziu aveam sa inteleg care este scopulreal al vietii, "cine ne priveste" si care este calea. Initial am incercat sa-mi aflu CALEA urmand sfaturile si regulile parintilor, dascalilor si ale societatii. Aceste reguli mi-au calauzit pasii copilariei si adolescentei si au creat in mine un sistem de valori in care contradictia bine-rau se afla la baza fortei mele de a lupta in viata, neacceptand decat ceea ce intelegeam eu ca fiind bine. A venit insa momentul ca SISTEMUL MEU DE VALORI cladit mai ales din ceea ce fusesem conditionat si citisem, sa genereze suferinta,pentru ca viata darama pana la urma totul.

Pentru ca in educatia mea nu era loc pentru Dumnezeu, iar in societatea in care traim, rareori se amintea de el, suferinta s-a manifestat sub diverse forme si masti. Am inteles ca viata este o lupta, nefiindu-mi foarte clar cine sunt luptatorii, iar scopul principal era sa depasesc toate obstacolele. Nimeni si nimic nu-mi pomenea atunci despre suflet si despre legatura cu Dumnezeu. Am ajuns astfel la un sfarsit de drum.

Dumnezeu mi-a deschis o usa, lasandu-ma sa zaresc putin din acea LUMINA. Totul a fost apoi cautare si renuntare la ceea ce a fost si cel mai dificil a fost renuntarea la mine.

Acceptand ca SISTEMUL MEU CDE VALORI TREBUIA SCHIMBAT, nu am realizat de la inceput cat de grea a fost povara acumularilor de pana atunci. Tot ceea ce reprezenta valoare s-a concretizat in mii de piedici, unele mai usor de detectat si trecut, altele adanc asunse in celemai nebanuite unghere ale fiintei mele.

Dumnezeu mi-a oferit un timp de intelegere, pentru ca drumul s-a dovedit lung si complicat.Important este ca in acesti ani am trait clipe inaltatoare,chiar daca am trait si lectii dure. Ma consider pentru asta un om norocos si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Cu cat sufeream mai tare,cu atat pierdeam mai multdin invelisurile sufletului acumulate de-a lungul vietilor.

Si astfelam invatat ca SCOPUL ACESTEI VIETI ESTE DESCOPERIREA DIVINULUI INTERIOR, iar CALEA este o continua cautare si lupta cu neputintele noastre, sustinute sau distruse de ceea ce este in jurul nostru.

Am inceput sa caut exemple inconjuratoare, multimea exemplelor oferite de sfinti parea incurajatoare,peste ani am realizat ca AUTOCUNOASTEREA si LUPTA CU SINE este mai dificila decat orice ar veni din exterior.

Am inteles ca toate experientele semenilor pot fi uneori lectii,iar neputintele noastre se oglindesc in comportamentulcelor din jur. In momentul in care am inteles ce ma deranja la cei de langa mine, am realizat ce trebuie cautat si dizolvat in interiorul meu, am simtit dorinta de a imbratisa pe toti cei din jur si a le multumi pentru tot ceea ce imi ofera. desi totul parea simplu in relatiile culumea,multmai dificilmis e parea sa lucrez in interiorul meu.

Aceasta LUMINA de "dupa val" este SCOPUL NECONSTIENTIZAT de multi dintre noi, cu trairi si amintiri trecute. "Eu-l " acesta ne desparte de ceea ce avem mai pretios. Aceasta este lectia, aceasta este CALEA VIETII : descoperirea si trairea DIVINULUI pe care Dumnezeu l-a pus in noi, DIVINUL INTERIOR.

Desi toate invataturilereligiilor sau tehnicilor utilizate de om pentru a invinge il sfatuiesc sa se desprinda de invelisul trairilor si amintirilor, de "Eu-l" sau, din pacate omul si-aurmat mereu propriile sale porniri. Chiar daca cei ce au urmat indemnurile au primit ceea ce si-au dorit,pretul a parut prea mare. Chiar daca intelegem ca trebuie sa aruncam deseurile si raul, caci astea sunt pentru mine amintirile, MINTEA - prietenul si inamicul nostru, ne domina prin acumularile sale.

De aceea mis e pare ca orice mijloc prin care amintirile sunt oprite sa domine,iar ATENTIA si PREZENTUL devin activitatile dominante ale mintii noastre, ar fi de urmat in aceasta perioada a omenirii. Educatia noastra de pana acum ne-a facut sa credem ca valorile cele mai mari se obtin cu greu iar calea noastra pana la ele este lunga, acum a venit momentul sa aflam ca Dumnezeu este in fiecare din noi.

Viata de fiecare zi,cu obligatiile ei, cu provocarile ei ne izoleaza parca si mai mult de aceldivin interior catre care dorim sa mergem. Caci desi multi nu realizam,cu totii cautam acel "ceva" oriunde in alta parte, sau stim teoretic dar nu punem in practica. Aflasem de metoda izolarii de influentele mediului si controlulu tipului si cantitatii de hrana, dar au trecut ani buni pana cand sa fiu pregatit sa pun in practica acest post de 21 de zile.

Mi-am pregatit totul si m-am retras, am incheiat orice comunicare cu mediul, imediat ce am decis ca vreau si o pot face, am simtit ca s-a schimbat ceva in jurul meu si cu mine. Cu fiecare zi deveneam tot mai protejat de ceea ce se intamplain jurul meu si mai SENSIBIL la ENERGIILE de care ma apropiam.

Am simtit ca voi incheia o etapa si voi incepe o alta, ca trebuie sa iert, sa iubesc si sa accept, Nu asa a inceput lupta cu mine insumi. Dorintelenavaleau impreuna cu gustul mancarurilor si imaginea mancarurilor care imi plac. Nu am stiut niciodata ca sunt atat de multe. Am oprit orice comunicare cu exteriorul, atat materiala (hrana) cat si psihica si mi-am pregatit un caiet in care am notat tot ceea ce traiam.

Natura s-a adaugat incercarilor mele, transformand totul in alb. Pentru ca multi ani postisem si chiar traisem perioade fata hrana, nu am suferit din cauza lipsei de apa. In acest sens,ajutorul naturii a fost imens. Niciodata ninsoarea nu a fost mai placuta si nu a reprezentat un suport atat de necesar sufletului meu. In caietul meu scrie: " Imi place sa ma simt inconjurat de umiditate, iar acum umiditatea este un alb imaculat care acopera totul. Multumesc, Doamne!"

Am invatat astfel, ca putem acoperi nevoia de lichid respirand zapada,preluand energia apei din baie sau tinand cateva clipe apa in gura, fara a inghiti nimic. Imaginandu-ne ca suntem sub un izvor de apa cristalina care ne spala si ne hraneste,primim tot ceea ce avem nevoie. Din primele zile am descoperit numeroasele daruri cu care natura ne inconjoara si am devenit mai constient de valoarea lor.

Pe masura ce timpul trecea, COMUNICAREA CU MINE a devenit singura activitate posibila. Dupa ce culorile si diversele forme de muzica au disparut din mintea mea, m-am cufundat mai mult in linistea fiintei mele.

Au aparut in cea de-a 3 a zi IMAGINI DIN DIVERSE VIETI ca si din cea actuala. Reveneam de multe ori la aceste trari realizand ca din ochii mei curgeau lacrimi. Apa aceea imaginara ma hranea. Descopereamin ea o energie de care nu eram constient in majoritatea momentelor cand beam apa.

Neputinta crestea in fiecare zi si singura realitate parea a fi doar in interiorul meu sau acolo unde sufletul meu pleca, lumea parea departe iar problemele ei disparusera. Mintea s-a linistit. Incepand apoi sa beau apa, organismul s-a mai activat, dar au aparut stari de teama, sau care erau cauza furiei. Orice mic mesaj care venea din exterior, fie ca era zgomotul vantului sau latratul cainelui, sau vreo pana de curent, activa stari putin cunoscute mie. Ma simteam alt om,iar frica reantoarcerii in lume ma bloca parca. Mi se pareau fara sens multe din problemele si reactiile oamenilor.

Zilele au trecut iar frica reantoarcerii in lume a disparut. Multe ENERGII veneau dur catre mine si multe din actiunile oamenilor erau cu totul altfel traite si receptionate. Avream impresia INDEPARTARII UNUI VAL. Au trecut si aceste zile, m-am reintegrat, dar ceva din felul meu de a fi s-a schimbat, pentru ca multe din valorile mele s-au naruit. Acel divin interior imi lumineaza fiecare moment in care trebuie sa decid, pentru ca stiu ca Dumnezeu mi-a oferit sansa de a alege ,iar alegerea si ce va urma dupa depind de forta mea pentru a aborda o cale sau alta.

Nimic nu ajuta mai mult ca acea liniste a mintii, care permite transformarea noastra si nu este usor in aceasta lume bombardata de informatii, aceasta lume a informatiilor ce ofera alte cai copiilor , cai prin care copiii sunt izolati de natura si traiesc in alta lume, cea a mintii umane, cum este cea a calculatoarelor si televiziunii."

Sursa : Mesaje de lamaestrii Ascensionati, Cristina Maria Stroiny