Recomand cartea " Acasa la Arborele Vietii " scrisa de Elena Gabor. Pentru cei care isi doresc sa se "trezeasca" si isi doresc o perspectiva mai inalta asupra vietii, aceasta este o lectura obligatorie alaturi de " Marele Potential Uman " scrisa de Wendy Kennedy si Tom Kenyon, lecturi in acord cu Noua Energie a Noului Pamant.
"Arborele Vietii este o structura extrem de inteligenta prin care constiinta organizeaza materia si materia informeaza constiinta.
Arborele Vietii este o sursa extrem de condensata de informatie prin care fiinta poate avea acces la cai de a intelege Creatia si de a parcurge pasi importanti in cadrul ei.
Arborele Vietii poate fi privit in mai multe feluri, ma refer la modurile principale, esentiale, in care acesta poate sa reflecte atat la nivel micro cat si la nivel macro ceea ce avem noi de inteles si ceea ce avem noi de facut.
Arborele Vietii ne arata faptul ca exista o DEVOLUTIE de la un nivel incipient, un fel de dezasamblare in elemente din ce in ce mai mici, mai disparate, in fragmente, a Creatiei, si o reasamblare, o EVOLUTIE inapoi la ceea ce este Creatia ca esenta. Aceasta devolutie urmata de evolutie este explicabila prin faptul ca in felul acesta Creatia ajunge sa se inteleaga mai bine pe ea prin prisma elementelor componente in care ajunge sa disocieze, a relatiei dintre ele si a ceea ce inseamna trairea in acord cu o particica si nu cu intregul. In momentul in care concepe intregul lant al fragmentarii, Creatia se gandeste "cum ar fi sa" iar in momentul in care se reasableaza de la fragment la intreg, Creatia traieste efectiv acel "cum ar fi".
Se poate spune ca:
- Diferentierea Creatiei din Creator are loc prin mijlocirea liberului arbitru al Creatorului.
- Interactiunea intre oricare parti ale Creatiei primordiale are la baza iubirea ca legitate.
- Crearea realitatilor din lumile duale se realizeaza pe baza de Lumina polarizata, reprezentand o expresie a iubirii modelate diferentiat de liberul arbitru creational.
- Interactiunea intre oricare parti ale Creatiei primordiale are la baza iubirea ca legitate.
- Crearea realitatilor din lumile duale se realizeaza pe baza de Lumina polarizata, reprezentand o expresie a iubirii modelate diferentiat de liberul arbitru creational.
Creatia primordiala poate fi vazuta ca o forma-gand extrem de complexa emanata din Creator, prin exercitarea liberului sau arbitru. Divizarea acesteia in Timp-Spatiu si Spatiu-Timp genereaza Logosuri Creatoare si Logosuri Creatie care vor interactiona intre ele prin intermediul iubirii ca legitate, folosindu-si la randul lor liberul arbitru mostenit de la Creator pentru a concepe si tranzita eficient jocul iluziei creationale. Manifestandu-si liberul arbitru in contextul iubirii din care sunt parte integranta, logosurile primordiale ajung sa conceapa metode prin care sa evidentieze diferite aspecte particulare ale acestei iubiri prin disocierea sa in diferiti poli ai experientei. Apare astfel prima treapta a jocului polaritatii, alcatuita din lumina variat polarizata.
Aspectul interior reprezentat de ramurile de Timp-Spatiu din Arborele Vietii reflecta partea de gandire arhetipala a fiintei noastre creatoare care are rolul de a planifica, prin divizare de la mare la mic, intregul proces ce urmeaza sa aibe loc ulterior, ca si evolutie, de la mic la mare, in Spatiu-Timp, avand menirea de a ne determina sa evoluam de la cea mai neinsemnata forma de constiinta materiala catre fiinta complexa din Spatiu-Timp care urmeaza sa devenim la cel mai inalt nivel, 6D superior. Asadar cine planuieste acest traseu este gandirea arhetipala Timp-Spatiu a Totalitatii fiintei noastre sau Sinele nostru Timp-Spatiu de tip Logos Creator.
De partea cealalta se afla aspectul exterior sau partea noastra de fiinta din Spatiu-Timp care are rolul de se transfera pe Sine, mai mult sau mai putin, de nenumarate ori, in lumile materiale 1D-6D, croindu-si drum, din aproape in aproape, prin realitatea fizica, de-a lungul fabuloasei calatorii proiectate in Timp-Spatiu. Fiinta din ce in ce mai complexa de tip Spatiu-Timp care devenim pe masura ce ne expansionam ca prezenta si constiinta in lumile materiei, poate fi considerata in orice moment ca fiind partea arhetipala de tip Spatiu-Timp a Totalitatii fiintei noastre sau Sinele nostru Spatiu-Timp de tip Logos Creatie, asteptand sa devenim el.
Galaxiile, sistemele stelare, sorii, planetele si entitatile de pe sferele planetare sunt toate Logosi in Logosi din alti Logosi, atat in Timp-Spatiu (unde activeaza ca Logosi Creatori) cat si in Spatiu-Timp (unde activeaza ca Logosi Creatie). Apare astfel destul de evident ca Timp-Spatiul si Spatiu-Timpul sunt o jonctiune intretesuta care emuleaza Creatorul si Creatia, adica insasi jonctiunea originara de la care a inceput totul. Emulatia este reprodusa mai redus ori mai amplu in functie de nivelul din spectrul creational pe care se desfasoara jocul.
Asa se explica si faptul ca atunci cand cerem ajutor, ghidare si asistenta prin meditatie sau rugaciune, Sinele Mai Inalt stie lucruri pe care noi nu le stim, pentru ca acolo, in zona superioara a planului 6 dimensional totul este deja stiut, ineditul si inefabilul experientei constand in cunoasterea dobandita ca urmare a trairii efective a experientei drumului, ales din multele drumuri posibile, catre ceea ce este deja acolo, in 6D superior, drum pe care nimeni, niciodata, nu a mai mers.
Logosul Creator se IMPLINESTE prin punerea la dispozitia Logosului Creatie a planurilor calatoriei sale moment de moment, in timp ce Logosul Creatie se IMPLINESTE prin alegerea si parcurgerea ingenua a unei variante de drum din cele puse la dispozitie de Logosul Creator.
Pe bucla de retur din Spatiu-Timp (cea pe care ne aflam in prezent ca fiinte intrupate), avem de-a face, in mod diferentiat, cu urmatoarele caracteristici aferente fiecarei dimensiuni specifice ascensiunii noastre evolutive:
1D – Elementaritate (momentul aparitiei caramizilor creationale si existenta lor efemera sau de durata pe masura ce calatoria prin Universul fizic se intampla sub forma de materie si energie)
2D – Senzorialitate (planul in care organismele alcatuite din materie si energie se diferentiaza de restul mediului inconjurator si dezvolta instincte de supravieturie, de apartenenta la grup / specie si de multiplicare)
3D – Directionalitate (sentimentul profund al necesitatii unei alegeri intr-un ocean de experienta care inunda fiinta si ii solicita o abordare atenta si lucida inspre consacrarea fie catre polul compasiv al experientei, fie catre cel autoritarist, fenomen care activeaza constiinta spirituala a fiintei din Spatiu-Timp)
4D – Sincronicitate (experimentarea orientarii spirituale alese in dimensiunea anterioara de catre grupuri de fiinte armonizate prin intermediul aceluiasi tip de polaritate spirituala)
5D – Modularitate (lumina intens polarizata aduce in planul experientei fiintelor de pe acest nivel o cunoastere esentializata a uneia din cele doua polaritati fundamentale, fie pozitiva, fie negativa)
6D – Integralitate (toate variantele de a exista converg printr-o experienta intensa si unica de constientizare intr-o formula integrata, fara polaritate, stabilita / fixata / implementata inca de la inceputurile calatoriei creationale, avand la baza iubirea ca legitate)
7D – Eternitate (Timp-Spatiul se contopeste cu Spatiu-Timpul pana cand Timpul se desface de Spatiu si Spatiul se desface de Timp, astfel incat totul ajunge sa se intample aici intr-o stare a existentei aspatiala si atemporala, fara marime si fara durata, neingradita de nici un fel de limite)
8D – Singularitate (diincolo de orizontul evenimentelor, gaura alba / gaura neagra, volum creational infinit mic cu masa spirituala infinit mare; aici Creatia este intentionata de Creator si directionata catre inceputul ciclului sau de manifestare 7D-1D-7D, respectiv aceeasi Creatie a fost resorbita inapoi in Creator la finele unei parcurgeri complete a ciclului creational)
2D – Senzorialitate (planul in care organismele alcatuite din materie si energie se diferentiaza de restul mediului inconjurator si dezvolta instincte de supravieturie, de apartenenta la grup / specie si de multiplicare)
3D – Directionalitate (sentimentul profund al necesitatii unei alegeri intr-un ocean de experienta care inunda fiinta si ii solicita o abordare atenta si lucida inspre consacrarea fie catre polul compasiv al experientei, fie catre cel autoritarist, fenomen care activeaza constiinta spirituala a fiintei din Spatiu-Timp)
4D – Sincronicitate (experimentarea orientarii spirituale alese in dimensiunea anterioara de catre grupuri de fiinte armonizate prin intermediul aceluiasi tip de polaritate spirituala)
5D – Modularitate (lumina intens polarizata aduce in planul experientei fiintelor de pe acest nivel o cunoastere esentializata a uneia din cele doua polaritati fundamentale, fie pozitiva, fie negativa)
6D – Integralitate (toate variantele de a exista converg printr-o experienta intensa si unica de constientizare intr-o formula integrata, fara polaritate, stabilita / fixata / implementata inca de la inceputurile calatoriei creationale, avand la baza iubirea ca legitate)
7D – Eternitate (Timp-Spatiul se contopeste cu Spatiu-Timpul pana cand Timpul se desface de Spatiu si Spatiul se desface de Timp, astfel incat totul ajunge sa se intample aici intr-o stare a existentei aspatiala si atemporala, fara marime si fara durata, neingradita de nici un fel de limite)
8D – Singularitate (diincolo de orizontul evenimentelor, gaura alba / gaura neagra, volum creational infinit mic cu masa spirituala infinit mare; aici Creatia este intentionata de Creator si directionata catre inceputul ciclului sau de manifestare 7D-1D-7D, respectiv aceeasi Creatie a fost resorbita inapoi in Creator la finele unei parcurgeri complete a ciclului creational)
Din punct de vedere practic, Arborele Vietii poate fi privit in mai multe feluri, ma refer la modurile principale, esentiale, in care acesta poate sa reflecte atat la nivel micro cat si la nivel macro ceea ce avem de inteles si de facut.
Arborele Vietii ne arata faptul ca exista o DEVOLUTIE de la un nivel incipient, un fel de DEZASAMBLARE in elemente din ce in ce mai mici, mai disparate, in fragmente, a Creatiei, si o REASAMBLARE, o EVOLUTIE inapoi la ceea ce este Creatia ca esenta. Aceasta devolutie urmata de evolutie este explicabila prin faptul ca in felul acesta constiinta creationala ajunge sa se inteleaga mai bine pe ea prin prisma elementelor componente prin care ajunge sa se manifeste, a relatiei dintre ele si a ceea ce inseamna trairea in acord cu o particica si nu cu intregul. In momentul in care concepe lantul fragmentarii si densificarii sale, Mintea Creatoare se gandeste "cum ar fi sa.." iar in momentul in care se reasableaza de la fragment la intreg redevenind esenta, ea traieste efectiv acel "cum ar fi".
As vrea sa vorbesc de unul dintre aspectele cele mai importante ale Arborelui, aspectul care predomina pe aproximativ doua treimi din structura sa si care practic ii justifica existenta: jocul polaritatilor.
Conceptul de polaritate este un concept se pare nou pentru aceasta octava creationala, pentru universul in care traim in prezent. In universul anterior - acceptand si considerand faptul ca exista o serie de universuri inlatuite in care experienta dintr-un univers reprezinta sursa de proiectie a unei experiente noi, imbogatita si inbunatatita, in universul imediat urmator - daca luam in considerare acest lucru putem spune ca aceasta plasmuire a realitatii prin intermediul polaritatilor este elementul de noutate al universului in care noi traim in prezent. De aceea, fiind un element de noutate si bazandu-se pe experienta anterioara din universul pe baza caruia s-a urmarit construirea unui astfel de model, putem sa ne punem intrebarea si sa intelegem ce anume vine din experinta anterioara si ce anume aduce in plus actuala experienta creationala. Din experienta anterioara se pare ca vine ideea de MISCAT si MISCATOR, de Logos Creatie si Logos Creator, de emulare a Creatorului si Creatiei sale insasi in interiorul Creatiei prin intermediul fiintelor create care devin astfel parte creatoare si parte creata, parte miscatoare si parte miscata, un programator si un implinitor al calatoriei creationale. Sunt aspectele prin care Creatorul ajunge sa se experimenteze pe sine in cadrul Creatiei sale atat ca elaborator SAU potentiator al experientei creationale cat si ca implinitor sau semnificator al acesteia.
Dar de aici in actuala experienta creationala s-a creat un arhetip nou si anume disocierea Creatiei in polaritati, elaborarea la un nivel si mai mare de finete a ceea ce inseamna Potentiatorul si Semnificatorul calatoriei creationale. Nu mai este doar un miscat si-un miscator, un creat si-un creator, de la ele porneste o adevarata structura de straturi divizate in zone antagonice, de contrast, pentru experienta creationala. Aici avem de-aface cu disocierea in polaritati.
Polaritatile sunt un lucru mai fin decat ne-am putea imagina. Desigur, putem spune bine vs. rau, alb vs. negru. Totusi, daca observam cu foarte mare atentie Arborele inainte si dupa disocierea in polaritati, vom vedea la un moment dat ca pe nivelul al 6-lea, al Metacunoasterii, nivelul fara polaritate, nivelul constiintei si creatiei de camp zero, acolo totul este integrat. Si cum am putea defini aceasta integrare? Am folosit cuvantul consensual - "consfintirea caracterului consensual a tot ce se naste din Creator si ajunge sa interactioneze in cadrul Creatiei sale" - adica nivelul acela este corespunzator iubirii ca legitate. In momentul in care asumam faptul ca acolo totul este integrat, este consensual, este imbinat intr-o armonie desavarsita, Creatia de la acel nivel vrea sa se experimenteze pe sine si atunci isi pune intrebarea: cum ar putea sa se inteleaga mai bine pe ea insasi in conditiile in care are deja implementate in cadrul ei un Sine Logos Creat si un Sine Logos Creator prin care unul determina si altul implineste? Pentru ca aceasta Creatie isi pune problema unei determinari si a unei impliniri la un nivel de specificitate si detaliu nemaiantalnit in experienta creationala de pana la acest univers. Prin urmare, nivelul de profunzime dorit se creaza prin diferentieri ale dinamicilor creationale pe polaritate pozitiva, respectiv pe polaritate negativa.
E necesar sa intelegem ce inseamna nu doar diferentierea, cat necesitatea acestei diferentieri. In momentul in care vorbim de iubire, integrare, consensualitate la nivelul 6D si privim apoi la aspectul pozitiv unde avem compasiune, generozitate, iarasi consens si valorizare, ne intrebem prin ce difera cele doua, de ce discutam de polaritate cand totul era deja prezent la nivel de integrare, la nivel de legitate a iubirii.
Pai, din momentul in care privim la nivelul 5D pe ramura pozitiva a sa, unde ca si aspect interior prevaleaza intelepciunea generozitatii si privim si pe ramura negativa de la acelasi nivel 5D unde gasim ca si aspect interior intelepciunea suprematiei, realizam ca aceste distorsiuni a ceea ce mai sus era o unitate armonica desavarsita, nu au sens sa existe decat una in prezenta celeilate. Pot asadar exista ori ambele aspecte, ori niciunul. Nu putem defini aspectul pozitiv din zona de polaritate a structurii arborelui in lipsa aspectului negativ. Concret, intelepciunea generozitatii: generozitatea nu are sens sa existe decat in contextul existentei unui termen antagonic - si anume tendinta de suprimare, de acaparare. Aceasta dorinta de acaparare opusa generozitatii da un sens acestei generozitati, o ajuta sa inteleaga ce este ea prin prisma a ceea ce nu este. In felul acesta ajunge Metacunoasterea de la nivelul 6D sa disocieze in cele 2 aspecte prin care ea se poate intelege mai bine pe sine: creaza fragmentare pe doua directii antagonice prin care da sens unor termeni pe care nu-i putea defi la nivelul imediat superior. La nivelul 6D nu are sens sa discutam despre generozitate. Acolo totul este disponibil, totul este iubire, totul este integrat. Generozitatea este un termen care apare doar ca urmare a inventarii unui alt termen care o ingradeste, care i se opune.
De aceea partea pozitiva din existenta, oricat cat ar suna de asemanatoare cu nivelul 6D al integrarii, este totusi o polaritate, nu are un nivel de universalitate ca la nivelul 6D al Metcunoasterii. Generozitatea este un aspect limitat al aspectului perfect integrat al iubirii. Practic iubirea se delimiteaza ca sa se inteleaga pe ea. Cum? Printr-o redefinire a ei cu ajutorul unui aspect delimitat de insasi existenta unui contraaspect al sau. Prin urmare, apare in mod evident in acest caz faptul ca nivelul 5D este o distorsiune, o reductie a nivelului 6D, la fel cum nivelul 4D este o reductie, o distorsiune a nivelului 5D si o distorsiune inca si mai mare pentru nivelul 6D fata de cum era nivelul 5D.
In momentul in care percepem aceasta dualitate in mod corect si corespunzator, urmatoarea discutie care se impune este despre nuantarea a ceea ce in cultura si traditia de secole s-a cosiderat a fi eterna batalie dintre bine si rau. Aceasta batalie a binelui cu raul pe care o vedem azi reprezentata in atatea opere de creatie ale timpurilor mai mult sau mai putine moderne, de la fresce pana la baze de date intregi de poze fantastice in care laitmotivul acestei lupte este infatisat in fel si chip, ne poate face sa credem ca o parte o pune pe cealalta. Nu a fost vorba niciodata de lucrul acesta, a fost vorba doar de acest plan al ALEGERII in care fiecare trebuie sa aleaga intre bine si rau in functie de niste conditii exterioare in care intervin ambele curente, cu dinamici de evenimente specifice. Se creeaza astfel un joc creational specific exclusiv panului 3D, in care mintea poate sa-ti fie plina de ganduri agresive sau manipulative, la fel cum mintea poate ajunge sa-ti fie plina de ganduri de mobilizare in directia unui tel, a unui ideal aflat in serviciu fata de altii, in care crezi si in a carei directie esti dispus sa mergi pana la capat.
Sesizam asadar in primul caz o influenta a curentului de negativitate asupra mintii omului tridimensional iar in cazul celalalt vorbim de o influenta a curentului de pozitivitate asupra aceleiasi minti si perceptii. Problema noastra aici este SPRE CE NE PREDISPUNEM, spre ce alegem sa ne indreptam prin eforturi constiente si sustinute moment de moment? Curentul de negativitate asteapta sa te ia in posesie, la fiecare clipa de neatentie si de superficialitate si de nepasare si de indolenta si de ignoranta. In partea cealalta ti se ofera variante de a munci de asa natura - munca - incat sa realizezi la un moment dat cum stau lucrurile in aceasta lume si cum pot sa stea cu propria ta contributie adusa la starea lucrurilor. Este momentul in care alegi mai degraba un parcurs pe paradigma pozitiva decat un sclavagism urmat de o tendinta agresiva de dominatie a ceea ce mai devreme te-a dominat pe paradigma negativa. Sunt asadar doua abordari complet diferite si, din acest punct de vedere, sunt cunva indreptatite sa existe acele reprezentari ale luptei binelui cu raul. Dar aceasta lupta a binelui cu raul, repet, nu are loc in momentul in care te-ai trezit, are loc atunci cand esti adormit, intr-un moment - oricare ar fi el - dintr-un parcurs civilizational 3D incipient sau de mijloc.
Atunci cand am ajuns intr-o zona superioara a trairilor si dinamicilor civilizationale 3D, acolo lucrurile sunt deja destul de clare iar alegerile se fac prin intarirea a ceea ce deja am ales, prin participarea la dinamicile unei societati in care in nici un caz nu ne mai batem cuie in cap, in maini si in picioare. Violenta, constrangerile de tot felul, ambitiile prostesti reprezinta practici de tip Ev Mediu. Iar Evul mediu a reprezentat o perioada de groaznica ratacire, de intuneric maxim datorat unor neglijente, unor neintelegeri majore in contextul evenimentelor de zi cu zi in care cu totii am fost atat cauza cat si efect. Nu este nici o glorie in a tot evoca o astfel de conditie umana facand inca un film, doua, noua despre cum ne ciuruim de gloante sau cum ne taiem gaturile si dupa aceea ne dam premiu la Cann pentru cea mai buna drama a anului. Ok, o fi cea mai buna drama a anului, estetica uratului, fabulosul mizerabil din vietile noastre si din lumea asta, in care noi ne complacem, si culmea, chiar reusim sa traim! Nu este nici o glorie in asta, o glorie este in a reusi sa-ti depasesti conditia limitata si sa treci la urmatorul nivel!
Acum este momentul sa schimbam un pic registrul, pentru as vrea sa intervin chiar pe Arbore si sa vorbesc despre cateva lucruri absolut fantastice despre care arborele ne arata ca se intampla cu noi..
Asadar.. fiind la origine si in esenta noastra o manifestare a Creatorului ca fiinta creata, Totalitatea Sinelui adica, este normal sa manifestam acest lucru la randul nostru intr-un mod cat mai complet si mai relevant in cadrul experientei creationale. Totalitatea Sinelui poate fi inteleasa si ca o forma gand, manifesta, a Creatorului, extrem de complexa, care urmareste sa-si realizeze propria complexitate prin plasmuirea unui act creational de proportii epice.
In primul rand cum ai putea sa realizezi natura complexitatii? Pai defalcand experienta pe diferite grade de intensitate si de complexitate si la diferite nivele de marime: de la un ansamblu foarte foarte mare de forme-gand pana la fragmente foarte mici a ceea ce recompune intr-un final ansanblul respectiv.
Prin urmare, odata aparuti in Creatie ca si Totalitatea Sinelui, ne individualizam la randul nostru in aspect Creator (sinele 6 D superior din Timp-Spatiu), respectiv in aspect Creat (sinele 6D superior din Spatiu-Timp). Aceasta individualizare a Totalitatii Sinelui emuleaza insasi procesul originar de care am vorbit mai devreme al desprinderii Creatiei din Creator sub forma unui aspect individualizat al sau. Asadar, o parte din noi va activa sub forma de Logos Creator - sinele superior din Timp-Spatiu - intentionand asemenea creatorului derularea unei experiente creationale. Care? Aceea din Spatiu-Timp. Cum? Prin proiectarea ei in detaliu pana la nivelul celor mai marunte fragmente ale sale. In conditiile acestea, o alta parte, aspectul de Logos Creat reprezentand sinele superior din Spatiu-Timp este partea care va parcurge efectiv din aproape in aproape calatoria creationala, calatoria proiectata in Timp-Spatiu, drumul inapoi catre Sursa, de la fragment la intreg.
Practic acea calatorie din Timp-Spatiu a avut drept consecinta descompunerea a ceea ce putem considera ca fiind Logosul Creator, partea noastra de fiinta care gandeste la cum ar fi sa devina o multime de bucati si o multime de posibilitati, iar apoi, o alta parte, mai exact Logosul Creatie, implineste aceasta experienta a existentei ca bucata, prin tranzitarea tuturor nivelelor care s-au creat atunci cand procesul proiectarii fragmentarii s-a intamplat, adica prin tranzitarea tuturor nivelelor dimensionale 1D-6D. Asadar, drumul acesta inapoi la Sursa de la fragment la intreg este parcurs de sinele din Spatiul-Timp prin tranzitarea tuturor nivelelor dimensionale 1D-6D, a ciclurilor de vieti aferente fiecarui nivel si a incarnarilor succesive din cadrul aceluiasi ciclu. In acest proces, parte din constiinta sinelui 6D superior Spatiu-Timp este permanent transferata catre instantele sale de la nivelele Spatiu-Timp inferioare dimensional, aferente momentelor de timp si nivelelor calatoriei creationale. Cu cat nivelul dimensional este unul aflat mai inspre zonele incipiente ale evolutiei, cu atat mai putina constiinta va fi transferata. Cu cat calatoria avanseaza catre grade de complexitate tot mai mari ale experientei creationale aferente dimensiunilor Spatiu-Timp superioare, cu atat va fi transferata si manifestata mai multe constiinta.
Cele doua tipuri de constiinta (Logo Creator din Timp-Spatiu si Logos Creatie din Spatiu-Timp) comunica intre ele si converg una in alta, nu sunt unitati disparate si de sine statatoare. Datorita faptului ca de la un nivel incipient al existentei integrate a fiintei din Spatiu-Timp si a fiintei din Timp-Spatiu se creaza mai multe planuri ale experientei care practic reprezinta diviziuni, simplificari, destructurari a ceea ce initial era integrat, era unitar, face ca atat fiinta din Timp-Spatiu cat si fiinta din Spatiu-Timp, sa interactioneze pe fiecare nivel dimensional ca bucati, astfel incat putem spune in momentul in care suntem pe un palier 3D corespunzator actualului nivel, ca sinele din Spatiu-Timp, actualul noi, este o bucata din ceea ce este sinele din Spatiu-Timp in dimensiunea sa originara, acolo in 6D Superior. Mai mult, asa cum exista un Spatiu-Timp 3D, exista si un Timp-Spatiu 3D. Asa cum exista un Spatiu -Timp 4D Pozitiv, exista si un Timp-Spatiu 4D pozitiv corespunzator acestuia. Be bucla negativa, de asemenea.
Vom defini realitatea curenta, tridimensionala (3D), cea pe care o cunoastem si din care facem parte sub forma de fiinta intrupata, ca fiind realitatea Spatiu-Timp sau realitatea fizica. Aceasta realitate are 3 dimensiuni ale spatiului si o singura dimensiune a timpului, ceea ce inseamna ca aceasta realitate fizica este acel gen de realitate in care ne putem misca in oricare din cele 3 directii spatiale si suntem imobilizati intr-un singur punct de timp la un moment dat, prezentul, acum-ul. Asadar aici timpul nu poate fi accesat decat in momentul prezent, odata trait acest moment el nu mai poate fi reprodus sau retrait niciodata caci devine un trecut ireversibil la care nu mai avem acces pentru a schimba nimic. Iar ulterior momentului prezent, timpul devine iarasi o fantomatica holograma mai mult sau mai putin lipsita de substanta si oricum inaccesibila, constand cel mult in ipotetice anticipatii ale unei versiuni de prezent care s-ar putea manifesata si pe care alegem sa le numim in mod sugestiv, viitor. Acesta este deci Spatiul-Timpul, cel pe care-l cunoastem, in care traim si in care suntem constieti de noi insine asa cum stim ca suntem in prezent.
Vom defini realitatea vietii si constiintei de dincolo de corpul fizic, realitatea paralela a fiintei noastre spirituale tridimensionale, cea pe care uneori ne-o amintim ca urmare a experientelor din preajma mortii, ca fiind realitatea Timp-Spatiu sau realitatea metafizica. Aceasta realitate are 3 dimensiuni ale timpului si o singura dimensiune a spatiului. Ceea ce inseamna ca aceasta realitate este de asa natura incat ne putem misca in oricare dintre cele 3 directii temporale, examinand simultan tot ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla pe diferite bucle de timp (trecutul, prezentul si viitorul fiind accesibile instantaneu in orice ordine si din orice directie) aflandu-ne insa intr-o stare de omniprezenta spatiala, nepercepand in mod nesar miscarea ca fiind din punctul A in punctul B, ci pe noi ca fiind mai degraba intr-o superpozitie vis-a-vis de orice lucru sau dinamica pe care le dorim supuse atentiei. Aceasta superpozitie poate fi interpretata prin faptul ca realitatea metafizica nu este despre activitati, manevre, deplasari, ci mai degraba este despre o concluzionare, analizare, sintetizare prin observarea dinamicilor din Spatiu-Timp prin care am trecut, la care am participat, pe care le-am traversat ca fiinta intrupata.
Experientele din pragul mortii sunt ferestrele prin care uneori ajungem sa conectam cele 2 realitati, Spatiu-Timpul cu Timp-Spatiul. Trecand un pic dincolo si revenind inapoi aici, avem posibilitatea sa ne dam seama cam despre ce este vorba si cum arata lumea cealalta. Si sa avem si o dovada a faptului ca dincolo se intampla lucruri si se intampla intr-un mod foarte diferit de ceea ce cunoastem ca se intampa aici. Descrierile deja cunoscute ale acestor experiente sunt cam toate la fel. Dar am sa incerc sa fac o sinteza..
Cei care sunt pe punctul de a trece pragul acuza adesea dureri puternice sau pur si simplu simt ca vor muri. Ei sunt adesea intr-o stare de criza la care asista si alte persoane, de cele mai multe ori personal medical. La un moment dat medicii constata ca persoana respectiva a intrat in incapacitate de functionare cerebrala, asta insemnand ca, teoretic, creierul este mort. Totusi pacientul ii aude pe medici in momentul in care il declara mort. Respectivul pacient isi paraseste corpul si se priveste de undeva de sus. El aluneca apoi printr-un tunel indreptandu-se catre o lumina stralucitoare. Moment in care absolut orice fel de durere dispare. Acolo ajunge intr-o lume foarte placuta, intalneste adesea figuri cunoscute - rude, prieteni - cu care are un dialog extrem de creativ. Apare o entitate luminoasa la un moment dat care ii transmite celui in cauza un sentiment de nesfarsita iubire si deplina fericire. Multi descriu aceasta entitate ca pe ceva asemanator Divinitatii. Respectivul isi vede intreaga viata intr-o fractiune de secunda prin fata ochilor. Si nu numai ca reuseste sa-si revada viata ci si sa inteleaga ceea ce a trait pana in prezent, la un nivel de densitate a informatiei - raportata la perioada de timp in care aceasta informatie este supusa analizei - extraordinar de mare (nivel al densitatii) si extraordinar de mica (perioada de timp). Respectivul isi vede asadar intreaga viata prin fata ochilor, analizeaza, intelege niste aspecte importante pentru el, trage anumite concluzii si, la un moment dat, entitatea luminoasa ii transmite mesajul ca nu a venit inca timpul de a parasi lumea fizica si de a se reintalni cu lumea de dincolo intr-un mod irevocabil, definitiv, in sensul de a nu mai reveni la viata pamanteana, de a-si incheia socotelile aici si acum. Asadar, entitatea il trimite inapoi. Omul parcurge traseul pe care a ajuns acolo inapoi catre corpul lui fizic iar la un moment dat se trezeste, isi revine si isi aduce aminte aceasta experienta.
Iar acum ca am reusit sa definim ce presupun cele doua diviziuni prin care am fost conceputi sa existam partial intr-o lume, partial in cealalta, atat ca parte de constiinta care se gandeste la cum ar fi sa, cat si parte de constiinta care participa nemijlocit la actul propriu-zis al acestei calatorii despre cum ar fi, este cazul sa intram mai in adancime in acest fenomen al acestor doua diviziuni de tip Spatiu-Timp si Timp-Spatiu, pornind de la nivelul originar al diseminarii Creatiei din Creator pana la cel mai mic fragment la care ajungem sa existam ca si Creatie si intorcandu-ne ulterior inapoi catre Sursa.
Ce reprezinta de fapt aceasta calatorie? Ce se ascunde in spatele ei? Cum este ea parcursa raportata la cele doua dimensiuni ale fiintarii?
Propun sa privim din punct de vedere al faptului ca ambele entitati de tip Sine Superior sunt lasate sa spunem MOSTENIRE de Totalitatea Sinelui ca sursa si destinatie a calatoriei noastre creationale prin lumile tot mai fragmentate si ulterior polarizate. Inseamna ca sinele superior din Spatiu-Timp suntem noi cei din viitor deveniti ceea ce am fost meniti sa devenim la capatul unei indelungate calatorii minutios proiectate de catre Sinele Superior din Timp-Spatiu, calatorie aducatoare de beneficii extraordinare la nivel de cunoastere.
Mai exact.. Undeva, o parte din noi (Sinele din Timp-Spatiu) a gandit din aproape in aproape o calatorie fabuloasa in care am intrat la nivel de bucati (Sinele Spatiu-Timp 1D). Atat de mici si atat de putini constiente de sine incat la inceputul evolutiei noastre ne astepta un dans creational de miliarde de ani menit sa ne transforme treptat dintr-o multime de atomi intr-o prezenta extrem de vasta si de articulata. O prezenta care traversand rand pe rand toate planurile creationale, va fi ajuns la un moment dat o structura identificata ca fiind chiar sinele nostru 6D Superior din Spatiu-Timp care a urmarit in toata aceasta perioada ca NOI sa devenim EL. Este un altfel de a spune ca noi cei din prezent muncim ca sa devenim noi cei din viitor. Dar aceasta munca nu este una batuta in cuie, prescrisa si nedeviabila de la o unica solutie si singura posibilate a intamplarii ei. Nu. Este o munca proiectata la nivel de harta, asadar sub forma unor drumuri posibile. De catre cine? De catre sinele 6D superior din Timp-Spatiu de tip Logos Creator care cu asta se ocupa. Logosul Creatie este practic sinele superior din Spatiul-Timp a carui constiinta este tranferata progresiv in calatorie, crescand ca si amplitudine a manifestarii pe masura ce parcurge calatoria, pe unul din nenumarate drumuri disponibile, posibile, puse la dispozitie conform hartii, pana cand manifestarea capata o densitate spirituala intr-atat de mare prin afirmarea unei constiinte intr-atat de ample incat, ceea ce percepem a fi NOI devine insasi fiinta originara din Spatiu-Timp care a calatorit de fapt in toata aceasta perioada, din ce in ce mai putin fragmentat, pentru a se regasi la un moment dat pe ea insasi perfect reintregita, in forma in care a fost plasmuita de Totalitatea Sinelui (lasata mostenire) si, in plus, imbogatita cu experienta efectiva a unei calatorii incredibil de vaste, generatoare de metacunostere, pe cai nu doar ingenue ci mai ales unice in toata Creatia. Lucru absolut fascinant!
Cand se va ajunge urcand treapta cu treapta scara experientei si evolutiei la nivelul de integrare si autorealizare lasat mostenire de Totalitatea Sinelui (prin divizarea sa originara in aspect creat si aspect creator menite sa isi construiasca si sa isi implineasca singure propria devolutie si evolutie creationala) atunci se incepe recompunerea Totalitatii ca si ultima treapta experientiala necesara implinirii octavei.
Fiecare nivel dimensional este o experienta in sine, atat interioara cat si exterioara, atat pentru Sinele Superior din Timp-Spatiu cat si pentru Sinele Superior din Spatiu-Timp. Sinele Superior din Timp-Spatiu a proiectat harta calatoriei si acorda asistenta intre doua intrupari (densificari) succesive Sinelui Superior din Spatiu-Timp - cel care calatoreste propriu zis. Se implineste, in acest fel, pas cu pas, scopul si sensul calatoriei din punct de vedere al nivelului 6D superior. Care ar putea fi acela? Pai am putea sa-i spunem: nasterea unei sincronicitati. Ce ar putea sa insemne aceasta sincronicitate incat sa si intelegem ceva din ea? Ar putea sa insemne urmatorul lucru: ca aceasta sincronicitate este o afinitate care se dezvolta progresiv, prin cunoastere, intre cele doua sine, atat cantitativ cat si calitativ, din punct de vedere al faptului ca ele ajung sa se inteleaga atat de bine unul prin celalalt cu ajutorul experientei colaborative a devolutiei si evolutiei, incat identitatile lor lasate mostenire de Totalitatea Sinelui ajung sa convearga natural una in cealalta, redevenind unica entitate, atat Creatie cat si Creator, care este Totalitatea Sinelui din 7D Superior din care au fost diferentiate si pe care acum ajung sa o recompuna de la sine.
La acest nivel experiential ultimativ se pare ca isi face aparitia fenomenul de tip Gaura Neagra, constand in acumularea unei mase spirituale infinit mari in raport cu un volum al manifestarii infinit mic, ceea ce inseamna ca a inceput procesul retragerii complete din actuala Octava Creationala - inapoi in Creator - a fiintei autorealizate. O fiinta autorealizata in aceasta octava creationala va renaste ulterior, nu se stie cand si cum, in urmatoarea octava, imediat superioara celei actuale. Aceasta octava urmatoare va avea in mod necesar la baza constructiei si organizarii sale experienta cumulata prin intermediul octavei curente. Aparitia fiintei ca Totalitate in noua octava, dupa ce, in prealabil, s-a reintegrat in Creator, se va intampla printr-un fenomen diametral opus disparitiei sale din actuala, prin urmare un proces de tip Gaura Alba, derulabil la scara cosmologica in noul Univers multidimensional.
Si inainte sa inchei as mai vrea sa mai adaug un lucru: daca urmarim la nivelul 7D din ce este practic compusa Totalitatea Sinelui, acolo practic insasi Timp-Spatiul si Spatiul-Timpul, aceasta tesatura universala de fizic si metafizic, nu erau create. Ele s-au desprins ulterior si au creat ceea ce noi cunoastem ca fiind universul nostru material in care ne traim episoade dupa episoade de experiente incarnationale si celalalt univers, sa-i spunem spiritual, in care avem ocazia sa examinam etapele de cunoastere si experienta pe care le-am parcurs aici. In momentul in care aceste doua realitati si insasi ingredientele fundamentale din care ele sunt constituite - spatiul si timpul - nu erau create, nu putem vorbi de o existenta a Universului, nu putem vorbi de o existenta a materiei, nu putem vorbi de perceptia temporala sau spatiala asupra experientei, oricarei experiente.
Drumul acesta de la intreg la fragment si inapoi de la fragment la intreg, este o calatorie la niste dimensiuni pe care ni le putem cel mult imagina intr-un mod extrem de redus fata de amploarea la care ele se desfasoara. Amploarea aceasta la care se intampla lucrurile este provocarea primordiala si ultimativa pe care calatoria creationala ne-o adreseaza.
Imi plac mult urmatoarele versuri ale lui Eminescu din "Scrisoarea 1". Acestea reusesc sa surprinda - in cel mai metaforic si esentializat mod cu putinta - fenomenul SINGULARITATII urmat de procesul diseminarii din Creator a intregii plasmuiri creationale:
“La-nceput, pe când fiinta nu era, nici nefiinta,
Pe când totul era lipsa de viata si vointa,
Când nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns...
Când patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns...
Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?
N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa,
Caci era un intuneric ca o mare far-o raza,
Ce nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.
Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface,
Si in sine impacata stapânea eterna pace.
Pe când totul era lipsa de viata si vointa,
Când nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns...
Când patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns...
Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?
N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa,
Caci era un intuneric ca o mare far-o raza,
Ce nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.
Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface,
Si in sine impacata stapânea eterna pace.
Cand deodat-un punct se misca... cel dintâi si singur. Iata-l
Cum din Haos face Muma, iara El devine Tatal.
Punctu-acela in miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stapânul fara margini peste marginile lumii.
De-atunci negura eterna se desface in fasii,
De atunci rasare lumea, luna, soare si stihii...
De atunci si pâna astazi colonii de lumi pierdute
Vin din sure vai de haos pe carari necunoscute
Si in roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase-n viata asta de un dor nemarginit."
Cum din Haos face Muma, iara El devine Tatal.
Punctu-acela in miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stapânul fara margini peste marginile lumii.
De-atunci negura eterna se desface in fasii,
De atunci rasare lumea, luna, soare si stihii...
De atunci si pâna astazi colonii de lumi pierdute
Vin din sure vai de haos pe carari necunoscute
Si in roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase-n viata asta de un dor nemarginit."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu