luni, 2 ianuarie 2017

Galileo Galilei - Calatorii pe Zefirius



"George: - Ai pomenit rândul trecut, de posibilitatea intrării pământenilor în planetele de care spuneai şi ai arătat că aceasta e posibil numai pentru o parte, cei care vor rezista la “temperatura” acelor Lumi.

GALILEI: - Da, m-am referit la încercările voastre de a ajunge pe unele planete prin rachete - şi veţi reuşi, numai că acolo pot ajunge, numai cei care au culori bune şi luminoase. Cei ce sunt inferiori din punct de vedere spiritual, cei ce au culori închise, nu pot depăşi o anumită distanţă faţă de Pământ, pentru că spiritul lor va fi atras înapoi, lăsând numai corpul material.

Dar şi acei ce vor putea atinge în trup planetele, nu vor putea convieţui cu băştinaşii. Acolo sunt alte condiţii; sunt aceleaşi Legi - dar cu caracteristici proprii, care nu permit amestec. Legile corpului pozitiv pământesc, impun existenţa anumitor condiţii atmosferice, anumitor fluxuri de radiaţii şi densităţi electrice, dincolo de care viabilitatea lui nu poate fi asigurată.

Poate, numai nişte costume speciale care să-i izoleze, ar putea folosi, dar şi aici este problema păstrării proprietăţii materialului din care vor fi confecţionate. La ora actuală, voi nu dispuneţi nici de suficientă energie, ca să trimiteţi rachete la distanţe atât de mari şi nici materiale corespunzătoare, care să poată rezista călătoriilor la mari distanţe.

George: - Te referi la oţelul din care sunt confecţionate rachetele?

GALILEI: - Da. Trebuie să găsiţi un oţel superior, altul decât aveţi, ca să poată rezista la puternicele valuri de radiaţii care vor fi întâlnite în cale.

George: - Cei din celelalte planete, au realizat aceste călătorii interplanetare?

GALILEI: - Nu se ocupă cu asta! Nu au nici un folos! Ei au realizat legături perfecte prin radio şi televiziune, prin care-şi comunică descoperirile, ideile, obiceiurile, spectacolele..., aşa că..., nu au ce căuta de pe o planetă pe alta, mai ales că nu ar putea trăi, din cauza condiţiilor specifice, de care spuneam.

George: - Care sunt sursele marilor energii, pe care le folosesc ei? De unde scot aceste energii şi prin ce metode?

GALILEI: - Sursele importante de energie, sunt elementele radioactive, pe care le au în cantităţi mari; cum aveţi voi aurul şi argintul, aşa au ei elemente radioactive. Aur au, cum aveţi voi cărbuni. Metodele de folosire nu le cunosc, nu am fost în laboratoarele lor. M-am mulţumit cu ce mi s-a spus.

George: - Nu te-ai interesat mai mult?

GALILEI: - Te vezi atât de mic când eşti acolo, încât ai sentimentul că te pierzi şi nu mai ştii ce să întrebi. Începi să studiezi, să analizezi, şi la un moment dat, începi să pierzi firul ideilor, nu mai ştii ce ai de întrebat, nici dacă ai căpătat răspuns, sau nu. Cât am fost în viaţa pământeană, am fost foarte activ. Mi-aduc aminte, cât m-am chinuit până ce am reuşit să fac primul termometru, câtă trudă, câtă răbdare, câtă insistenţă!

Acum, nu ştiu de ce, dar nu mai am această energie! Parcă totul a fost pânăla un loc; am închis o uşă şi m-am îndepărtat de ceea ce a fost dincolo.Nu mai vreau să vin pe Pământ!

George: - Cum se explică faptul, că unele spirite mari, vor totuşi, să revină pe Pământ?

GALILEI: - Depinde cum ai plecat din trup: dacă ţi-a rămas dorul de muncă sau ai plecat dezgustat. Eu am plecat scârbit de toate! Unii au plecat că nu au reuşit să facă unele lucruri. Eu am dorit să scap de chinul vieţii şi am ajuns să se împlinească dorinţa aceasta. Mergi încoace şi încolo, mai mult dintr-o curiozitate şi nu dintr-un interes de a cerceta. Este o curiozitate pe care am avut-o, şi care, încă mi-a rămas.

Aici, în Zefirius, am găsit oameni, de o puritate - întocmai ca a Divinităţii Supreme, şi aceştia, în orice clipă stau de vorbă cu Divinitatea, într-o înţelegere perfectă; au o gândire, cum nu se poate mai perfectă şi cu sfat absolut profetic.

Există acolo unul, care are mai bine de 500 de ani, care este în floarea vieţii, om în putere, de o curăţenie nemaivăzută, cu o înţelepciune de o adâncime nemaiîntâlnită, unul care se numeşte DIHTA-NAHTI, care în traducere, inseamnă: “GÂNDITOR ÎN DUMNEZEU.”

Aceştia sunt ţinuţi ca nişte desăvârşiţi conducători spirituali, al căror sfat este căutat de toţi cei ce se ocupă cu diferite sectoare ale vieţii. Răspunde tuturor la toate problemele; aceasta este aşa şi aşa; face cutare şi cutare lucru şi toate se împlinesc după cuvântul lui.

Societatea este organizată acolo, nu ca la voi. Automat, fiecare activează în sectorul său şi se realizează o menţinere a echilibrului economic, fără intervenţii din afară. Omul este atât de evoluat, încâ, singur se orientează şi intervine în sectorul lui, când acesta este solicitat de societate.

George: - Să te întreb ceva: pe Hristos, L-ai văzut vreodată?

GALILEI: - Da, atunci când m-am prezentat după părăsirea trupului, pentru fixarea locului.

George: - Şi unde ai fost? Unde L-ai văzut?

GALILEI: - În Locul Măririi Sale, care se numeşte “Scaunul Luminii Divine”, “Lumina Veşnică”.

George: - De atunci, L-ai mai văzut?

GALILEI: - Nu!

George: - Altceva, nu mai ştii, de locul în care se află El? Ai cercetat Oraşul de Aur?

GALILEI: - Eu nu am cercetat nici stratul meu complet, dar Oraşul de Aur?! Acolo sunt numai oameni avansaţi, care nu vin pe Pământ decât cu misiuni speciale.

George: - Dar locul lui Hristos, nu-l ştii unde e? Este în Oraşul de Aur?

GALILEI: - Nu! Hristos nu este în Oraşul de Aur, El este din OPAL - “GIGANTICA FIINŢĂ DIVINĂ”. Mai mult, nu ştiu să vă spun! Ştiu, că m-am închinat în faţa Marelui Guvernator Divin, care stă pe
Scaunul din Fiinţe vii, în jurul căruia sunt milioane de Fiinţe, care sunt în veşnic cântec şi la picioarele căruia, stă Doamna Luminii.

Nu discutăm despre Puterea Divină, că este mai mare sau mai mică; este o putere, în faţa căreia, te vezi nici cât un bob de mei! Dacă ai lucrat, te-ai ridicat şi eşti atras de locul potrivit şi eşti
fericit. Atât! Acum plec!

George: - Trebuie să recunoşti, că eşti cam grăbit! Nu ştiu ce treburi ai, desigur, mult mai importante; sau nu te simţi bine cu noi! Or una, or alta!

Veronica: - Eu sunt de vină! Nu ştiu ce am, dar simt o inexplicabilă durere de cap, care îmi dă indispoziţie.

George: - Sper, că ai înţelegere, Galilei şi nu te superi!

GALILEI: - Înţeleg, greutăţile voastre! Rămâneţi în pace şi binecuvântareaDomnului să fie cu voi!

George: - Îţi mulţumim, iubite prieten! "



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu