București, 8 iulie 1977 S P I N O Z A Filosof evreu olandez (1632-1677) - alb cu triunghi pe frunte; - Stratul VI. Am cerut binecuvântarea Părintelui Ceresc de a discuta cu filosoful evreu olandez Baruch Spinoza.
Veronica: - S-a deschis Drumul de Lumină… disting doi bărbaţi… unul e
Calemnis, celălalt e invitatul nostru… Îi văd clar. Invitatul este îmbrăcat într-o
haină largă, parcă de in, de o calitate fină, de culoarea untului. Are o cingătoare
lată din ceva mătăsos care luceşte, iar pe cap poartă o pălăriuţă în formă de
barcă. Mânecile hainei sunt largi. Fără barbă, părul ondulat, scurt, foarte distins,
în jurul vârstei de 35 de ani. Expresie de gingăşie, de fiinţă angelică…
Am rostit cuvântul salut.
Calemnis: - În numele Forţei şi a Luminii, am venit la voi însoţind pe
invitatul vostru, spre a vă încredinţa de obştească iubire a colosului, ingeniosului
şi prea minunatului Creator al întregului Univers, care prin bogata Sa activitate
dovedeşte înţelegerea tuturora care se ostenesc de a pătrunde ceea ce simte,
necăutând la forme pământene, ci la eforturi sincere şi năzuinţe înalte.
Aţi invitat un filosof care nu face parte din creştinism, după cum nici eu nu
fac parte din creştinism şi totuşi sunt trimis să vă dirijez acţiunile. În aceasta
puteţi citi marea înţelegere de lucru a Marei Forţe Creatoare care se foloseşte de
instrumentele necesare, căutând să ajungă şi să determine, arătând că el este în
totul şi forţa Lui e lucrătoare în orice ramură de formă şi culoare.
Acum dau cuvântul invitatului, pe care cu plăcere l-am însoţit!
Spinoza: - În numele Gândirii şi Forţei Totale, pe care am susţinut-o în
viaţa umană a pământului, cer să-şi deschidă jgheabul înţelegerii, ţâşnind spre
voi iubiţi prieteni şi fraţi în gândire şi în lucru, spre a vă ajuta şi perfecţiona în
intenţiile cunoaşterii.
Vă mulţumesc vouă, întâi pentru că v-aţi gândit la mine, semn al iubirii şi al
preţuirii şi cu înaltă satisfacţie mă întorc către Uriaşul Guvernator pentru care
am fost excomunicat de fraţii şi neamul meu, mulţumindu-I că am primit
încuviinţarea să ne apropiem în gânduri.
Nu m-aţi deranjat cu nimic de la lucrul meu, după cum nu v-aţi deranjat nici
voi. Dorinţele se apropie, se înţeleg, prezentările se fac şi se transmit de la unul
la celălalt. Nu trebuie să vă miraţi. M-am trezit spunându-vă, pentru că tocmai
am citit în intenţiile sorei noastre care a crezut că eu m-am deplasat la voi. Nu
m-am deplasat la voi, ci vă vorbesc chiar din locul meu.
Pentru dânsa arăt acest
lucru, ca să-şi dea seama că unirea gândurilor şi a convorbirilor, precum şi
persoana dorită nu are limită de spaţiu. Sunt atât de bucuros că putem să ne
comunicăm gândurile, pentru că deşi străin de religia voastră în forme – nu în
gândire şi studiu – iată-ne fraţi şi prieteni, iubind şi înţelegând acelaşi
Dumnezeu, eternitate în lumină şi adevăr.
În puţinii ani pe care i-am trăit pe pământ - 45 de ani- am pătruns prea puţin
în ceea ce am simţit, nefiind înţeles, nefiind sprijinit. Puţini amici am avut, dar
buni.
George: - Erau evrei ca şi tine?
Spinoza: - Şi evrei şi catolici olandezi. Unde sunt acum - în VI, nu mai
există denumire de evreu sau de creştin. Toţi avem pecetea ideilor pe care le-am
avut fiecare. Când am văzut pe Cel care L-am prezentat, adică Dumnezeu Cel ce
conduce Universul, câte miliarde de particule poate să aibă în fiinţa Tronului pe
care se odihneşte, din care pornesc Legi şi o permanentă mişcare a întregului
Univers, a atâtor Planete de care habar nu au pământenii, mi-am zis: ce puţin am
putut să pătrund din ceea ce am crezut!
După mine şi Straturile sunt nişte
Planete nemaipomenit de mari, de necuprins, de nedescris. Bieţii de voi! Cei ce
le-au văzut, le-au numit Straturi, Ceruri sau Oraşe. Miliarde de miliarde de ani
de-ai voştri nu te poate ajuta să cunoşti locul sau planeta, sau oraşul – stratul,
cum îi spuneţi voi – pe care se bucură şi se odihnesc, se încarcă de Lumină şi
răsplata efortului fiecăruia din lumina agonisită din viaţa de pe Pământ.
Mi-a plăcut să admir şi în viaţa Pământului, fiindcă aceasta mi-a fost firea şi
în ea am rămas, pentru că fiecare rămâne în ideile lui şi în eternitate, în viaţa
biruinţei, am plăcerea să cercetez şi să admir grupurile de familii în idei, să mă
parfumez şi să mă încarc de plăcerea admiraţiei a tot ceea ce este neîncăput şi
sublim. Îmi sunt tot atât de dragi familiile gânditorilor de astronomi. Mă scald în
plăcerea neînţeleasă de ei, cum au văzut, cum au pătruns în viaţa Pământului şi
cea ce este în realitate.
Leagănul cel mai desfătat rămâne, marii gânditori ale
misterelor încuiate. Zic ale misterelor încuiate în timpul vieţii lor pământene.
Aceştia prin intuiţia lor au ajuns în parte să pătrundă inegalabile forţe ale
armoniilor din forme, sunete şi culori. Dar o frumuseţe de-a dreptul îmbătătoare
sunt familiile de prooroci, care au locul în preajma Luminii, profeţi şi înţelepţi
ce n-au gustat mizeria pământului şi care sălăşluiesc pe treapta a VIII-a.
Nu m-am lansat prea mult frate Calemnis?
Veronica: - Calemnis schiţează un zâmbet şi spune:
Calemnis: - Nu iubitule; prin aceasta ţi-ai arătat iubirea faţă de cei ce te-au
invitat în Straturile superioare, arătând unificarea în Lumina Luminii şi dreptăţii
nemărginite, pentru că ai suferit şi ai băut pahare amare în viaţa Pământului.
Prin aceasta prezinţi un Dumnezeu al tuturora în aceeaşi măsură de iubire,
pentru toţi care se ridică spre înălţimi libere.
Veronica: - Spinoza mulţumeşte lui Calemnis.
Spinoza: - Desfătările sunt înbătătoare şi când eşti beat spui adevăruri fără
voia ta. Plăcerea de a comunica mă face să trăiesc în această beţie cu adevărat,
dovedindu-vă vouă şi tuturor acelora care vor citi un Dumnezeu al înţelegerii, al
dreptăţii şi al iubirii.
Eu când am mers să cunosc pe Acel Dumnezeu despre care se spunea că lam
negat prin prezentările mele în scris, mi-a fost îngăduit să zăbovesc şi să-L
privesc, înţelegându-ne din priviri, comunicând prin admiraţie, primind
îmbăierea în milioanele de priviri ce se revărsau spre mine ca un flux cu o înaltă
tensiune, inexplicabilă întâlnire în care mă risipeam, doream să mă pierd, să mă
înec în acea avalanşă de priviri iubitoare.
Momentul, deşi era măreţ… măreţ e
puţin spus… e greu de găsit a numi acea clipă care mi s-a părut totuşi grea, în
regretul că nu am pătruns mai mult în ceea ce am prezentat eu în scris, adresările
mele la Persoana Divină. Am crezut că regretul m-a desfiinţat, m-a descompus
în faţa marii Forţe de Lumină, dar deodată m-am trezit ceea ce sunt acum.
Cineva pe care nu-l vedeam mă conducea. Nu-mi vorbea dar ne înţelegeam
perfect amândoi. Desigur că Marea Forţă în faţa căreia m-am prezentat mi-a
îngăduit să zăbovesc puţin în drum, în Stratul VIII, planeta proorocilor şi
înţelepţilor cum o numesc eu, să-mi dau seama de ce mare cinste s-au
învrednicit. Aceştia sunt născuţi aici, coborâţi să prezinte voile Celui care mişcă
şi ordonează totul, indiferent de este crezut sau nu, El îşi face misiunea în mic
sau în mare, şi când lucrul s-a sfârşit, se mută e unde a venit.
Proorocii nu au depus nici un efort, cum au depus ceilalţi gânditori, cum au
muncit să cunoască cei care au fost condamnaţi până la surghiun… zic, aceştia
sunt favorizații Tronului, sunt dirijați și li se comandă ceea ce trebuie să spună și
să facă peste voia lor. Aceștia sunt pregătitorii judecăţii!
Aşa am înţeles eu de la
Cel care m-a condus. Judecata ţi-o aplici tu în faţa Stăpânului, în faţa Tronului,
în faţa Guvernatorului şi nu ai scuze dacă ai auzit şi ai refuzat să înţelegi.
Sentinţa ţi-o semnezi tu.
George: - Ai acces în VIII?
Spinoza: - Nu. Ceea ce vă spun am văzut în momentul când eram atras spre
locul meu din VI. Tot ce v-am spus, face parte din bucuriile mele, şi pentru că
m-aţi bucurat deschizând drum între mine şi voi, v-am împărtăşit şi eu cu
frăţească iubire.
George: - Tu ai avut pe Pământ o concepţie panteistă şi prin aceasta s-a
spus că tu negai existenţa lui Dumnezeu ca persoană, căci îl vedeai doar în
lumea înconjurătoare. E adevărat?
Spinoza: - Da, dar poate nu m-am făcut înţeles. atât în viața Pământului de
atunci cât și în discuția de acum, eu nu am negat pe Dumnezeu ci din contră Lam
arătat prezent în totul peste tot, cuprinzând totul.
Spinoza: - Pentru că nu am fost înțeles, pentru că mă născusem într-o lume
oarbă şi ignorantă care nu cunoştea pe adevăratul Dumnezeu, care este în tot şi
în toate.
George: - Ce acuzaţii ţi-au adus evreii, confraţii tăi?
Spinoza: - Că neg Persoana Divină! Dar minţile lor fiind încuiate din
invidie şi ură, m-au excomunicat. Ei şi? Ce au realizat cu asta?
George: - Am citit despre tine că turnai lentile pentru microscoape şi
telescoape, e adevărat?
Spinoza: - Fleacuri; îmi câştigam şi eu pâinea ca să nu cerşesc. Nici nu
vreau să-i mai aduc aminte de existenţa pământeană. A fost un vis de câteva
secunde, pe lângă ceea ce este perfecţiunea din lumea biruitoare. Nu am întâlnit
aici pe nici unul din acuzatorii mei, aşa că sunt încântat pentru excomunicare!
(A trosnit icoana de pe perete… fenomen care se petrece adesea în prezenţa
spiritelor)
George: - Din ce cauză s-au sfârşit zilele tale pământene? Ai trăit destul de
puţin! Ai avu vreo boală sau ceva otravă pusă?
Spinoza: - Am avut o boală grea, grea de tot: dorul de a ajunge la Cel
pentru care am fost excomunicat şi asta mi-a scurtat zilele care îmi erau amare.
Asta mi-a fost boala. Amici i-au dat o denumire. Realitatea e cea pe care v-am
spus-o eu.
George: - Dacă vrei, să ne arăţi baza spirituală!
Veronica: - Alb imaculat şi cu un triunghi pe frunte.
Le-am mulţumit şi apoi s-au retras." Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu