IEZECHIEL I Cercetari in lumea nevazuta

Bucureşti – 7 Februarie 1965 I E Z E C H I E L (Prodigios prooroc al Vechiului Testament) - cel mai aprig mustrător al evreilor; - alb mat, cu triunghi pe piept (medium); - Stratul VII.

 Am chemat pe Socrit/Copernic, ca să continuăm discuţiile noastre cu proorocii Vechiului Testament. A venit şi i-am urat “Bun sosit”! 

SOCRIT: - În Numele Marelui Dascăl, din a cărui încuviinţare vin la voi, fiţi binecuvântaţi, dragii mei! Aţi dorit să vin la voi, am venit cu toată căldura dragostei mele, să vă ajut, să vă arăt tot ce doriţi! (Exprimându-ne dorinţa de a cerceta pe Iezechiel, Socrit/Copernic  se întoarse, şi ridicând o mână, rosti chemarea). 

Veronica: - A venit! Expresie blajină..., îmbrăcat ca un roman, de un alb mat, cu sandale în picioare... Se înclină unul către celălalt... Imaginea se apropie... 

George: - Iubite Iezechiel, dorim să ştim, în ce măsură, cele scrise de tine, corespund textelor pe care noi le avem la îndemână. Aceasta, pentru a găsi confirmarea totală a celor ce am înţeles, parcurgând Sf.Scriptură. Te rugăm să-ţi aduci aportul în cercetările noastre, prezentându-ne cele ce ştii şi-ţi mai aduci aminte, din cele ce ai lucrat în viaţa ta. 

Am totala certitudine, că textele tale au fost “măsluite” de cei ce au jefuit adevărul. Îţi dăm, însă, ţie, cuvântul! 

IEZECHIEL: - Dragii mei prieteni şi fraţi! Eu, Iezechiel, care m-am rupt dintr-o tulpină spinoasă pe malul Mării Mediterane, care dintr-un suflu al vântului de miază-zi, am fost înfipt într-un pământ, nu ştiu de cine pregătit şi de ce Fiinţă cultivat, această viaţă pe care am parcurs-o şi din care a căutat să scoată flori, să le dea culoare şi parfum bine plăcut Cultivatorului... 

Acest Horticultor a avut grijă, să îndrepte cu altoirile Lui şi de aici să iasă Iezechiel cel scris în cărţi. Meritele nu sunt ale lui Iezechiel, ci ale Horticultorului şi de atunci sunt aproape 5 000 de ani. Mă bucură revolta ce o nutriţi în faţa schimonosirilor celor scrise, dar nu are rost să vă necăjiţi! De ce nu te duci cu mintea şi să priveşti cât de lung a fost drumul, de când mlădiţa a fost tăiată de foarfecele Horticultorului şi luată de El? Pe acest drum, câte nu a întâlnit rădăcina, pe care și de care se loveau, acei care îşi recunoşteau specia plantei lor? 

Da! Am fost din neamul evreiesc! De ce m-a scos Dumnezeu pe mine?... Asta n-o ştiu! M-a scos, punându-mi pe limbă mustrări înfiorătoare pentru poporul din care m-a ridicat, deşi era poporul de care mă rupsesem în mine, turnând atâta ură şi revoltă în mine, încât, devenisem ca o goarnă care strigă mereu, celor ce voiau să le facă un anunţ de o mare gravitate, de bine sau de rău. Desigur, nu le-a plăcut ameninţările Marelui Horticultor şi pe ici, pe colo, pe parcursul secolelor, au căutat să îndulcească, să schimbe culoarea sumbră a celor spuse la adresa lor. 

Aşa cum singur ai văzut şi ai înţeles, că sunt adaosuri, pentru a arăta că tot ei sunt “poporul ales”, pentru a arăta că tot îi va ierta Dumnezeu până la urmă şi că tot ei vor triumfa, cu toate că eu le proorocisem clar: NIMICIREA! Toate aceste schimbări le-au făcut, fără să-şi dea seama că se bat cap în cap capitolele între ele. Îmbătaţi de mândria lor, DE DORINȚA DE A PREDOMINA POPOARELE, au pus adaosuri, fără să înţeleagă contrazicerile pe care voi le vedeţi clar. 

Că Dumnezeu se mânie asupra oamenilor şi-i oprimă şi-i trece prin sabie când păcătuiesc - aceasta este o zicală; că bate sau mângâie pe om – aceasta o spun oamenii; că pedepseşte sau miluieşte – tot oamenii o spun; că aduce războaie sau boli, cutremure sau alte nenorociri... Nu El le trimite... Dumnezeu nu trimite nenorociri asupra oamenilor. 

LEGILE, care sunt întocmite odată cu planetele, ele hotărăsc şi trimit peste fiecare individ, naţiune sau planetă, ceea ce este propriu lor – Legea recompensei – care se manifestă automat, din sine, fie că este vorba de o“pedeapsă”, fie că este vorba de un “dar”. 

Dumnezeu nu este rău şi nu trimite răul asupra oamenilor, însă omul îl atrage asupra sa, prin viaţa sa. Dumnezeu nu este bun sau rău cu unii, mai bun sau mai rău cu alţii, ci omul îşi atrage bucuria unei izbânzi sau o binecuvântare asupra lui, dacă merită şi mai depinde aceasta, la fiecare individ și de ţara sau naţia lui, ceea ce ea atrage asupra ei, a tuturor. 

Hotărâtor, însă, depinde de ceea ce are fiecare în el. Poţi avea o energie fantastică, încât să-ţi atragi numai bucurii şi binecuvântare, după cum poţi să-ţi atragi blestem sau pedeapsă fundamentală sau totală, să dispari de pe glob. Aceasta depinde de voi; fiecare atrageţi, ceea ce aveţi. 

Dumnezeu, nu poţi să spui că este bun; El Însuşi este bunătatea şi Este drept, după cum, toate Legile Lui, sunt drepte! Că unii atrag asupra lor bune sau rele, aceasta nu o cunosc oamenii. Poţi să păstrezi atracţii din altă Lume, unde nu ai avut nimic, şi luând trup, văzând că numai aici poţi avea ceva..., cauţi ca măcar în trup să ai cele materiale, dintr-un simţământ că totul se va pierde prin părăsirea trupului – ruperea definitivă. 

De multe ori, un horticultor, ia altoiul dintr-un copac sau o floare minunată şi aplicând-o la altă rădăcină, pe altă tulpină, vede că pierde, nemaicrescând cu acelaşi parfum şi aceeaşi culoare şi se necăjeşte Horticultorul şi îi pare rău. dar șu invers, poate depăși altoiul rădăcina și tulpina din care a fost scos și cât este de bucuros Horticultorul și se întreabă el: pământul, apa, soarele - ce i-a ajutat mai mult, de a putut să depăşească prin culoare şi parfum, pe aceea din care a fost luat? Când un popor este lovit de o molimă, străjuitorii acelui popor iau măsuri corespunzătoare, menite să stârpească această molimă. 

Oare un tată, poate să dea foc casei copiilor lui? Oricât ar fi copiii de răi, tatăl - tată rămâne şi în ascuns îi ajută, deşi nu vrea să mai arate că îi iubeşte; inima de părinte îl sileşte şi în ascuns îi ajută. Aceste nenorociri nu se pot întâmpla niciodată, din pricina Tatălui. Nenorocirile şi dezastrele sunt atrase de însăşi magnetizările dezvoltate în individ sau grup social. Luptă a fost întotdeauna între oameni şi va fi până ce se va curăţi cu FOC NEMATERIAL, DAR MISTUITOR, acest Glob pământesc. Zic: luptă va fi, pentru că unii vor să dicteze, să fie mai avuţi, mai ascultaţi, mai puternici.

 De aceea, oamenii nu pot sta liniştiţi, atâta timp cât îi chinuie această haină blestemată a orgoliului: dorinţa de a predomina. Dacă s-au făcut, de acei ce purtau această haină, deformări şi adăugiri nedrepte şi necinstite în poruncile Divinităţii, care au rămas scrise, fii sigur, că pentru aceasta se vor ridica toate forţele Legilor perfecţiunii divine, vor ridica mâna, le vor scoate, le vor tăia şi le vor arunca, arătând ADEVĂRUL! 

Nu va fi uşor pentru acea mână; va căuta, chiar în foc să se ardă, dacă nu va fi altfel posibil, numai că atunci, strălucirea acelor popoare va fi stinsă, iar bătrâneţea lor năclăită în propria lor mocirlă, pentru toţi acei pe care i-au atras cu ei în adâncul prăpastiei lor. Gândurile mele sunt de mult aşternute între voi, însă îmi exprim marea bucurie, că după atâtea secole, s-a trezit în cineva, ochiul care până acum a dormit, să vadă adaosurile crude şi mincinoase, care vrea să arate, că cele scrise se contrazic singure. 

Noi toţi, care ştim că s-a făcut nedreptate muncii noastre, vom ajuta, atunci când cineva va căuta să arate, dând la o parte murdăria aruncată asupra noastră de acei ce au vrut să-şi ascundă vinovăţia cu reversul: “popor ales” de Dumnezeu, care în limba ebraică se traduce “izrael”, pentru că, spuneau ei, atâţia oameni iscusiţi, numai dintr-un popor prea iubit de Dumnezeu, puteau să se nască... 

George: - Drept vorbind, cum şi de ce, în poporul evreu, au apărut atâţia prooroci? 

IEZECHIEL: - Acum, vă spun eu: nu au vorbit “cei de Sus” numai cu evreii şi nu numai ei au avut oameni “plăcuţi de Dumnezeu”; şi alte neamuri au avut şi ştiţi foarte bine, că mult mai multe neamuri au dat din sânul lor. Evreii, fiind însă mai abili, le-au scris şi au păstrat cele scrise sau spuse, pe toate, pentru a creşte prestigiul neamului lor şi să predomine în pretinsa lor superioritate şi sfinţenie. Alte popoare, fie mai înapoiate, fie mai delăsătoare, nu le-au îngrijit şi s-au pierdut odată cu ei. 

Să nu credeţi, deci, că Dumnezeu nu și-a ales din toate popoarele, aleşii Săi de prooroci şi gânditori; Dumnezeu și-a ales din toate părţile, din toate naţiile “stâlpi” pe care să se sprijine şi să-și comunice voinţa. Nu se duce, oare, omul în pădure şi încearcă pe orice copac să aplice altoiurile dorite şi aşteaptă cu nerăbdare să vadă ce iese? 

Oare, cum s-ar putea, ca Marele Horticultor să nu încerce, să nu caute să aplice altoiul Său, dorinţa Sa proprie pe orice copac, pe orice tufănică, să vadă ce iese? Se înşeală acela, care crede, că numai prin anumite popoare a vrut Dumnezeu să-și arate voia Sa! Se înşeală! Sunt popoare, despre care nici nu vorbeşte Cartea Cărţilor şi sunt acelea mult mai plăcute şi voinţa Celui Atotputernic se revarsă şi se desfată şi sunt primite şi apreciate eforturile şi credinţele lor, zburând aceia cu uşurinţă, către Acela care, experimentând, a reuşit în dorinţa şi voinţa Sa. 

George: - Iubite prieten, te rog să-mi permiţi, să citesc câteva versete din scrierile tale, ca să-ţi cer părerea! 

IEZECHIEL: - Citeşte! Am deschis Biblia la Iezechil - cap.V, pe care îl cercetasem cu deamănuntul şi am început să citesc de la versetul 5 la 9: 5. “Apoi va zice Domnul, către casa lui Israel: aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: acesta-i Ierusalimul pe care Eu l-am pus în mijlocul popoarelor şi a ţărilor dimprejur;” 6. “Dar el s-a purtat faţă de legiuirile şi poruncile Mele, mai păgâneşte decât păgânii şi mai rău decât ţările cele dimprejurul lui, căci el a lepădat Legile Mele şi poruncile Mele nu le-a urmat;” 7. “De aceea zice Domnul Dumnezeu: pentru că tu ai înmulţit nelegiuirile mai mult decât păgânii dimprejurul tău şi poruncile Mele nu le urmezi, nici nu împlineşti Legile Mele, ba nici după legile păgânilor celor dimprejurul tău nu te porţi;” 8. “De aceea, zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu vin asupra ta şi în mijlocul tău voi rosti osânda ta în faţa neamurilor!” 9. “Pentru toate spurcăciunile tale, îţi voi face ceea ce niciodată nu am făcut până acum şi nici de acum nu voi mai face...” 10. ...” voi aduce asupra ta OSÂNDA şi toate rămăşiţele tale LE VOI SPULBERA în toate vânturile;” 11. “Pentru că tu ai spurcat Locaşul Meu cel sfânt cu... toate ticăloşiile tale, de aceea zice Domnul Dumnezeu: precum este adevărat că Sunt viu, tot aşa-i de adevărat, că nu te oi cruţa, OCHIUL MEU NU TE VA CRUŢA ŞI NICI NU TE VA MILUI.” Am oprit lectura şi l-am întrebat: - Ei, este clar! Nu va exista iertare pentru ei! 

IEZECHIL: - Este clar! Citeşte mai departe! Am reluat lectura în acelaşi capitol V: 14. “pustietate te voi face şi de ocară între popoarele cele din jurul tău şi în faţa tuturor trecătorilor;” 15. “Vei fi de râs şi de batjocură, de pildă şi de groază la popoarele celor dimprejurul tău, când voi săvârşi asupra ta hotărârile Mele cu mânie, cu urgie şi cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am zis aceasta.” Am trecut peste capitolul VIII, unde se arată toate ticăloşiile poporului Israel, am trecut şi peste versetul 10 din cap.IX, unde se precizează din nou, că pentru ei nu va fi milă şi iertare, ca şi la cap.VII - versetul IV şi am ajuns la cap.XI, discutând cu Iezechil versetele 15-20. 

IEZECHIL: - Spune, cine va fi “poporul ales” de Dumnezeu? 

George: - Desigur, cei curaţi, cinstiţi şi drepţi în acţiunile lor. 

IEZECHIL: - Îţi dai seama, că nu poate fi vorba de o anumită naţie singură, plăcută de Dumnezeu, ci de toţi acei de care spuneai că sunt împrăştiaţi pe tot Pământul. 

George: - Da, însă textul dă impresia că despre evrei este vorba. IEZECHIL: - Da, despre ei, dar numai de foarte puţini dintre ei, care nu au făcut tot felul de ticăloşii. Citeşte mai înainte de textul pe care l-ai citit acum şi ai să vezi. Eu eram uluit de pedepsele care vor fi date poporului izraelitean şi îmi dădeam seama că merita să fie şters de pe faţa Pământului, însă, totuşi şi pe marginea întinderilor pe care cresc numai scaieţi, mai creşte ici-colea şi câte o biată floare de câmp, de care cultivatorul nu se atinge, ci o lasă să trăiască. Despre aceste câteva flori nevinovate, care se mai aflau prin acest neam, este vorba. Ei, însă, au căutat să facă să se înţeleagă, că ei sunt poporul Dumnului. Tăcere

 Toţi cei care vor înţelege acestea, vor fi cei care vor dărâma ideile lor diabolice, strecurate printre scrierile profeţilor şi înţelepţilor, şi-i vor descoperi înaintea oamenilor, arătându-i cât sunt de stricaţi şi de goi de înţelepciune, dar plini de vicleşug, răutate şi invidie. Din invidie şi din vicleşug, L-au făcut pe Marele Dascăl de-al lor şi din răutatea diabolică şi de neegalat, au alterat Scrierile Lui, aşa după cum v-au spus şi alţii care au mai venit pe la voi. Eu sunt evreu şi oricât mă uit, cum fiecare din cei de lângă mine, ţin cât de cât la cei ce sunt de aceeaşi naţie cu ei, eu, nu numai că nu ţin cu naţia mea, dar mi-e silă de ea şi asta nu ar fi nimic; 

ÎI DORESC NIMICIREA TOTALĂ, PENTRU TOT CE AU FĂCUT EI DIN MARELE, LUMINOSUL ŞI PREA IUBITUL NOSTRU ÎNVĂŢĂTOR IISUS HRISTOS, FIUL LUMINII! Te invidiez că eşti pe Pământ, regret, că nu am şi eu trup ca tine, să strig, să urlu nedreptatea făcută iubitului nostru Domn şi Învăţător, să scriu, să spun tuturor, să arăt otrava strecurată până şi în cuvintele pe care le-a spus El, venin strecurat în inimile celor însetaţi de apă curată. Le-au dat venin, i-au chinuit cu otrava lor, cu minciunile lor mârşave... 

Nu poate fi mai mare mârşăvie, decât să încurci omul care caută un drum, să adăpi cu venin pe cel însetat, să dai mâncare stricată cu clară intenţie, celui înfometat. Toţi fiii, toţi care au iubit pe Domnul lor, toţi au suferit şi dacă aţi şti voi, că toţi, acum văd unde a fost gaura prin care şarpele s-a strecurat, văd neghina şi pe cei ce au făcut-o şi pe cei ce au semănat-o, şi acum toţi doresc să fie răscumpărată înşelarea lor şi dorinţa lor de pedepsire vor să fie dusă la capăt. Dragii mei, cred că v-am dat, tot ce mi-aţi cerut! Acum, (întorcându-se către Socrit) cer permisiunea, să mă retrag... George: - Iubite prieten, o ultimă problemă... 

IEZECHIL: - Spune! George: - Ai avut ceva cu egiptenii? 

IEZECHIL: - Absolut nimic! Adică, le-am respectat credinţele şi am apreciat eforturile lor religioase, cu toate că, neamul meu îi socoteau păgâni, închinători la idoli şi-i dispreţuiau. 

George: - Cum se explică, atunci, faptul că vorbeşti în atâtea capitole, despre pedepsele care vor veni asupra lor, sau nu cumva, acestea erau proorociri asupra evreilor şi ei le-au trecut pe seama egiptenilor? 

IEZECHIL: - Întocmai! Toate erau pentru ei, şi atunci, pe unele le-au modificat în avantajul lor, pe altele le-au trecut pe seama altor neamuri. (Am căutat şi am dat de un verset care era o minciună clară: cap. XXX - vers.23): “Voi împrăştia pe egipteni printre popoare şi-i voi vântura prin ţări.” 

IEZECHIL: - Dragii mei..., asupra unor evidenţe, nu mai insistăm! SOCRIT: - Mai ales, că prietena noastră nu mai rezistă! Aşadar, dragii noştri, fiţi binecuvântaţi! Am plecat! 

George: -Vă mulţumim!"

Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii