SF IOAN AL CRUCII , SF IERONIM I Cercetari in lumea nevazuta

SF. I O A N  A L  C R U C I I Mare mistic spaniol; - alb curat, cu potir și triunghi; - Stratul VII. SF. I E R O N I M Mare mistic catolic; - alburiu, cu triunghi și potir; - Stratul VI. SF. I G N A T I E D E L O Y O L A Mare mistic catolic; - alb, cu triunghi și potir; - Stratul VII. 

"Veronica: - Au venit toți trei... Vai, ce fețe luminoase!... Ce blândețe, ce liniște! Ce aer de noblețe emană din ei!... S-au înclinat către Siu și Siu către ei... Am salutat pe cei veniți. 

Unul din cei trei: - În Numele Aceluia prin care ne-ați chemat, vă binecuvântăm și noi, iubiții noștri frați și prieteni! Ne-ați chemat la voi și iată că am venit, să vă sprijinim în dezlegarea problemelor ce vă frământă. 

George: - Dragii noștri! CERCETÂND o seamă de spirite care au părăsit trupul și al căror nume s-a păstrat, am constatat că generalizând, am găsit trei soluții de STIL DE VIAȚĂ, care au condus la acumulări apreciabile de energie și Lumină, care i-a făcut să fie atrași de înalte nivele și anume: 

1. Soluția ascetică; 

2.Soluția mistică 

3. Soluția activă.

 Mi-am dat seama că fiecare din aceste soluții se completează totuși, reciproc. Fiecare, însă, înclinând mai mult sau mai puțin, către una din cele trei. 

Necunoscutul: - Prima este foarte bună, dar este numai pentru sine; a doua este și mai bună, dar e tot numai pentru sine; în a treia se cuprind și celelalte două și voi explica cum... 

George: - Scuză-mă, te rog, pe cine ascultăm? Necunoscutul: - Ioan, zis AL CRUCII! A treia, am spus că cuprinde pe celelalte amândouă și iată cum: ACTIVITATEA te smulge de tot ceea ce poate fi haos lumesc și risipire. Strădania de a pătrunde, de a crea, de a descoperi necunoscutul, nu pentru sine, ci pentru cei mulți, este o înălțare asemenea celei izvorâtă din cea mai perfectă Rugă... Pentru a putea descoperi și crea, trebuie să te înalți la nivelul înaltelor sfere gânditoare, luptând nu numai pentru tine, ci pentru cei mulți. Aceasta e cea mai perfectă scară. 

Veronica: - Vai, ce pot oamenii aceștia să-mi dea!... Nu se poate spune! Ce balsam, ce parfum!... 

IOAN: - Înghite cât poți! Aceasta este “forța” pentru vremurile secetoase. Nu este din noi, ci din locurile de unde venim. Deci, frate George, cred că am fost destul de clar! 

George: - Da, foarte clar, dar eu știam de tine ca fiind un mare mistic și ascet.

 IOAN: - Bineînțeles! Eu, însă, am arătat realitatea adevărată, nu ceea ce am îmbrățișat eu. Depinde pe care scară te urci! Într-una se pot contopi toate trei și nu poate oricine urca pe ea. Depinde către ce ești atras și ce putere ai, să le cuprinzi într-una pe toate. 

George: - Din cele trei soluții enumerate, aș dori să știu, pe care ai îmbrățișat-o. 

IOAN: - Eu am fost o fire meditativ-contemplativă... Am trăit și asceza, dar dominantele mele căutări au fost în tărâmul misticii. Fixarea nu am făcut-o eu. Legea fixării nu este a mea. Cântarul drămuirii eforturilor nu-l ține nimeni, decât Cel care păstrează Legile și pentru unul sporit și pentru cel căzut. Sunt atât de diferite scările, încât, nu ne putem da seama ce am avut și cum am avut. Se țin minte numai momentele de cădere, iar cele de înălțare se uită și se pierd în bucuria finală și veșnică a fixării în locul potrivit. Mă consider un miluit... 

George: - Nu mai ții minte nimic din eforturile tale? Din marile tale tensiuni interioare? 

IOAN: - Nu mai știu nimic! 

George: - Din scrierile tale, se degajă o anumită nuanță sumbră, dramatică, tenebroasă, plină de temeri, o prudență interioară dusă la extrem. S-ar putea spune, că echilibrul mai mult îl căutai, decât trăiai în el.

 IOAN: - Poate asta mi-a fost mie de folos pentru urcare. Poate că, dacă nu aveam temerea de care spui tu, scădeam prin teama ce mi-o făuream, mă urcam pe o treaptă mai sus. 

George: - Și acum, în ce strat ai ajuns? 

IOAN: - În Stratul VII. George: - Vrei să ne arăți culorile de bază? Veronica: - Stai, că nu am spus cum sunt îmbrăcați! Toți sunt la fe, dar, parcă, cel care a vorbit, este mai autoritar. Îmbrăcați, însă, sunt toți la fel, cu vălurile acelea ale lor, aruncate pe ei... Ioan al Crucii este alb curat, are și potir și triunghi. 

George: - De câte ori ai venit pe Pământ, părinte?

 IOAN: - De două ori. 

George: - Vrem să-ți vedem culorile, înainte de ultima călătorie. Veronica: - Neschimbat..., decât, fără triunghi. 

George: - Să vedem cum ai fost și la prima coborâre pe Pământ. 

Veronica: - Alb mat tot, dar fără potir... Ce înseamnă potirul, părinte? 

IOAN: - Jertfa, în viața pământeană, pentru desăvârșire. George: - De la ce strat apare potirul?

 IOAN: - De la V. George: - Ce te-a făcut să cobori, prima dată, pe Pământ?

 IOAN: - Nu știu! Există o Lege care hotărăște întruparea, pentru o mai bună fixare, sau binele altora. Ești supus acestor Legi! 

Veronica: - Știi ce aș vrea să știu? Înainte de coborârea unui spirit pe Pământ, aș vrea să știu, ce ești acolo? Ce poți fi, acolo de unde vii? 

IOAN: - Dacă te găsești de la Cerul al V-lea în sus, spre Tronul Divinității, te numești ființă care lauzi frumusețea și perfecțiunea Legilor. Ești răsfățatul tuturor celor ce sunt fixați. Ești înconjurat de prieteni și între toți există o prietenie și o înțelegere totale. Ce poți fi acolo, decât un spirit, o ființă care te delectezi în frumusețile Stratului în care ai fost fixat?! Există spirite care au fost trimise pe Pământ cu misiuni speciale. Aceștia care au misiuni speciale sunt pregătiți, educați, turnați în forma dorită de cei ce i-au trimis, de aceia din mijlocul cărora au coborât, spre a-și manifesta voia și dorința. 

Nu există, deci, doi oameni care să aibe valori egale; oamenii nu au toți aceeași valoare, de aceea există straturile și locurile diferite în fiecare strat, potrivit energiei și luminozității fiecăruia. De aceea unul are o haină, iar altul alta. De aceea unul poate fi respingător și să nu-i poți suporta prezența, iar altul să te atragă și să nu-ți mai vină să pleci de lângă el. (Veronica dă semne de oboseală). 

George: - Îți mulțumim, părinte Ioane! Acum continuăm cu ceilalți... 

IERONIM: - Eu stau cu frații mei în stratul al VI-lea... 

George: - Dorim să-ți vedem culorile de bază! 

Veronica: - Alb curat, cu potir și triunghi... 

George: - De câte ori ai mai fost pe Pământ? 

IERONIM: - Nu știu... 

George: - Ai vrea să ne spui... 

Veronica: - Nu mai pot!... Simt că-mi pierd mințile! 

SIU: - Să nu vă mirați! Așa se întâmplă, când două substanțe diferite ca intensitate, stau în același loc. Am venit la voi și lumina noastră e prea puternică... (Înaintează cel de-al treilea...) 

IGNATIE: - Mă numesc Ignatie, zis Loyola. 

Veronica: - Este alb, are potir și triunghi... 

George: - Unde stai, prietene? IGNATIE: - Cu fratele meu Ioan, în VII. 

George: - De câte ori ai coborât pe Pământ?

 IGNATIE: - De două ori. Am coborât din VI, am ajuns tot în VI, iar în a doua călătorie am reușit să intru în VII. 

George: - Vă mulțumim, dragii noștri! "

Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii