Bucureşti, 7 septembrie 1977
G E O R G E E N E S C U
Cel mai mare compozitor român
- alb luminos; mic triunghi
- Stratul V.
Am cerut binecuvântarea Părintelui Ceresc de a discuta cu celebrul
compozitor român George Enescu.
Veronica: - Am apărut… Calemnis şi desigur Enescu. E îmbrăcat tot în
stihar alb şi cu brâu, fără barbă, fără mustăţi, în vârstă de circa 40 ani. Expresie
bună, blajină, ţinută demnă, distinsă…
I-am salutat, iae Calemnis a rostit binecuvântarea.
Enescu: - În numele Creatorului a toate, aţi cerut deschiderea Drumului de
umină între mine şi voi. Acel Creator îl rog să vă binecuvânteze, iar eu vă
îmbrăţişez cu frăţească iubire, mulţumindu-vă.
Mulţumesc vouă pentru simpatia
ce mi-o purtaţi, vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat prilej de comunicare între
mine şi voi.
Ce să vă spun? Am fost după cum ştiţi un compozitor. Am executat ceea ce
am pătruns în lumea muzicii.
Meritul meu este doar că m-am făcut ascultător
ordinelor ce veneau în fiinţa mea. Am lăsat urmaşilor mei doritori de muzică
ceea ce a binevoit Cel care frumosul, muzica, cel mai extraordinar balansoar în
care se pot simţi bine fiinţele superioare.
Niciodată nu o să auziţi că muzica grea poate să placă oamenilor mărginiţi
din lumea pământului, oamenilor inferiori. Fiinţele superioare se înalţă în
muzică.
Fiinţele superioare văd în muzică o rugăciune de laudă adusă
Creatorului a cărui substanţă aste tot muzica. Dacă în lumea noastră există atâta
muzică, închipuiţi-vă că aceasta este izvorâtă din mare Izvor al muzicii care este
Opalul, Cetatea Luminii şi a Fiinţelor Divine.
Puteţi foarte uşor să deosebiţi oamenii prin ataşamentul şi iubirea ce o au
faţă de muzica. Când m-am văzut în faţa Creatorului, a tot ce e frumos, când m-am
văzut în faţa Muzicii Întrupate, m-am văzut mic şi pentru puţinul timp
petrecut în viaţa muzicală am căpătat permanenta desfătare a muzicii ce se
desfăşoară de fapt pe toate treptele şi gradele, precum şi în locul unde sunt eu
acum în V, făcând parte din această bucurie, din această mare lume a muzicii
divine.
Dacă am dobândit acest loc a fost datorită jertfei mele la pupitrul
orchestrelor, la arcuşul viorii şi în faţa mesei de lucru, în faţa partiturilor pe care
le-am compus.
George: - Te rugăm să ne arăţi baza spirituală!
Veronica: - Alb luminos cu un mic triunghi pe frunte.
George: - Vă mulţumim!" Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu