Bucureşti, 9 August 1977 M O I S E Cel mai mare proroc evreu din Vechiul Testament - argintiu sclipitor cu un triunghi echilateral pe frunte, cu bec luminos pe centru; - Stratul VIII.
Azi pe la orele 18,30 am discutat cu Veronica despre minunile de la
Maglavit cu Petrache Lupu şi mi-a povestit cum, cu ochii ei a văzut cum acesta a
ridicat cu mâna din pat o paralizată din naştere în vârstă de 21 de ani, venită la
Maglavit special din Iugoslavia spre a fi vindecată de Petrache Lupu.
- Sunt convins, i-am spus eu lui Veronica, că prin el, prin Petrache Lupu a
lucrat un spirit deosebit de puternic.
În momentul când am rostit aceste cuvinte, am simţit pe spate între umeri, o
pecete fierbinte, care imediat a devenit rece, dându-mi fiori reci pe şira spinării
care se repetau mereu, mereu, fără contenire.
I-am propus atunci Veronicăi să
cerem binecuvântarea Părintelui Ceresc pentru a cunoaşte pe acela care a lucrat
prin Petrache Lupu, precum şi semnificaţia celei peceţi şi a acelor fiori pe care iam
simţit, fiind cu totul ceva neobişnuit.
Veronica închise ochii. După circa două minute:
-A apărut Drumul de Lumină… se disting două persoane. Acum le văd clar:
este Calemnis şi încă cineva necunoscut… Invitatul este îmbrăcat asemenea lui
Calemnis, cu acea pânză albă înfăşurată pe corp şi aruncată pe spate ca tribunii
romani…
I-am salutat. Calemnis ne-a răspuns cu binecuvântarea obişnuită.
Necunoscutul: - În numele Părintelui, al Tatălui Savaot, fiţi binecuvântaţi
copii mei, fraţii şi prietenii mei.
Aţi vrut să cunoaşteţi pe acel ce a lucrat prin Petrache Lupu. Vibraţiile
voastre au ajuns până la mine şi iată-ne acum faţă în faţă. Eu sunt! Numele meu
îl ştiţi din scrierile voastre vechi: Moise.
Dublura mea a fost şi în Aron şi în
Moise, iar cel ce se numeşte Petrache Lupu este tot dublura mea. Am lucrat un
timp prin el, căci el era haina mea prin care m-am putut manifesta. Am lucrat un
timp, apoi m-am retras scârbit de abuzuri, de cămătăriile şi ipocriziile care roiau
în jurul meu.
Am intrat în Petrache Lupu în momentul când el a început să
vorbească, pentru că după cum ştiţi el a fost mut din naştere.
M-am arătat lui. Eu am fost „moşul cu haine mătăsoase şi barbă” care m-am
arătat lui, iar el îmi spunea „tată”! Nu întâmplător cei din jurul lui îi spuneau că
„tu şi Moise sunteţi cei mai mari”.
Simţeau şi cei din jur prezenţa mea. Ori de
câte ori era nevoie, când trebuia să vorbească ori vindeca, intram în el şi putea
face minuni.
Acum a rămas singur, am părăsit lucrul cu el, scârbit de ceea ce se petrecea
în jurul lui, de cei ce profitau de el, îmbogăţindu-se prin furt din banii şi
bijuteriile care veneau la el.
George: - Vei mai lucra cu el?
Moise: - Nu! Nu peste mult timp îl voi lua la mine. El este o părticică din
mine, din spiritul meu. Eu sunt totul. El singur e sărac, nu are decât atât cât are
esenţa lui.
George: - Ai rostit binecuvântarea către noi în numele „Tatălui Savaot”.
Eşti primul care rosteşti acest nume. De ce nu te-ai prezentat în numele lui Iisus
Hristos, al Marelui nostru Dascăl?
Moise: - Dar Tatăl şi Fiul nu sunt aceeaşi esenţă? Nu sunt amândoi aceeaşi
lucrare? Eu când am venit pe pământ primele dăţi am venit în numele Tatălui
Savaot. Pe atunci Hristos nu ţâşnise din Tatăl. Am fost trimis chiar de Tatăl, aşa
încât eu de el sunt legat.
George: - Dar lucrarea prin Petrache Lupu, cum ai făcut-o? Cine te-a pus?
Moise: - Nu m-a pus nimeni. Eu am cerut Tatălui Savaot să mă manifest în
această ţară, care ştiu că are trecere în faţa Tronului de Lumină. Şi eu m-am
alăturat celor ce iubesc ţara aceasta şi de aceea am lucrat în ea prin dublura mea.
George: - Mai ai şi alte dubluri şi prin alte părţi?
Moise: - Nu. Petrache Lupu e singura. Am dorit să lucrez, dar acum m-am
retras. Nu voi mai iniţia acum nici o lucrare până ce nu-mi va spune Tatăl
Savaot.
George: - Încă ceva iubite părinte: ce a însemnat pecetea fierbinte şi apoi
rece pe care am simţit-o între umeri?
Moise: - Nu eu am provocat, dar am să vă explic ce s-a întâmplat. Voi când
aţi discutat de lucrarea mea cu Petrache Lupu, vibraţiile voastre au ajuns la
Tronul de Lumină care a fost autorul propriu-zis al acestei lucrări, astfel încât
ceea ce tu ai simţit a fost chiar un răspuns ce a venit chiar de la Tronul de
Lumină.
Şi cu aceasta vă lăsăm! Rămâneţi în pacea Tatălui Savaot!
Bucureşti, 10 august 1977
M I R E A C L I
(Moise cel de ieri)
În cercetările noastre, iată a apărut o contradicţie. La 2 ianuarie 1965, la
chemarea noastră a venit Moise având culoarea spirituală gri închis, fumurie,
pentru ca ieri să apară alt Moise argintiu sclipitor din stratul VIII, faţă de primul
diferit, căci era din stratul VI.
Am cerut lămuriri cuvenite acestei contradicţii.
La chemarea noastră s-a
prezentat aceleaşi persoane de aseară; Calemnis şi Moise. I-am salutat, Calemnis
a rostit binecuvântarea, dând cuvântul lui Moise.
Moise: Iubiţii mei copii, socot normal că aţi deschis Drumul din dorinţa de
a cunoaşte adevărul.
După cum v-am spus, aţi înţeles că eu am avut mai multe
dubluri. Eu ca spirit sunt rădăcina celor trei dubluri ale mele, Aron, Moise şi
Petrache Lupu. Eu din locul meu niciodată nu m-am desprins şi numele meu
este MIREACLI, care înseamnă părticică ruptă din Colosul de Lumină.
Moise cel scris în Biblie, care a trăit în mijlocul poporului evreu şi a fost
plăcut Tatălui Savaot, cu adevărat că a fost părticică din mine, dublură de-a mea,
dar nu întregul. El a rămas Moise pe veci, acceptând dublura mea să rămână în
mijlocul poporului căruia a fost trimis. În marea lui iubire pentru Dumnezeu şi
neam s-a contopit în ceea ce înseamnă iubire de fraţi decât de Dumnezeu.
Tatăl a
acceptat să rămână pe veci lumină poporului iudeu, care deşi şovăielnic, totuşi a
crezut într-un singur Dumnezeu atotputernic, milostiv şi lucrător, după cum a şi
văzut în nenumăratele minuni făcute prin acel Moise de atunci.
Aţi mai vrut să ştiţi unde locuiesc ei, adică Aron şi Moise. Ei bine aflaţi că
atât Aron cât şi Moise au fost fixaţi în stratul al VI-lea.
George: - Şi nu se vor mai reîntrupa spre a reveni să se contopească cu tine
care eşti în VIII?
Mireacli: - Vor mai veni pe pământ dar nu acum, ci mai târziu. Cât despre
recontopirea cu mine, aceasta nu mai depinde de mine, ci de ei, dacă vor reuşi
prin efort, printr-o nouă coborâre pe pământ să ajungă să redobândească locul în
care sunt eu spiritul de bază.
George: - Acum e clar! Îţi mulţumim!
Veronica: - A întins mâinile în semn de binecuvântare şi s-au retras
amândoi." Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu