Bucureşti – 8 Iulie 1965
SF. E F R EM S I R U L
- alburiu mat, cu trapez;
- Stratul V.
George: - Bine ai venit, iubite Siu Karta! Fii binecuvântat în Numele
Părintelui Ceresc!
SIU KARTA: - Tot în Numele Lui, fiți și voi binecuvântați, preaiubiții mei
prieteni!
George: - Te-am chemat, să continuăm cercetările noastre!
SIU KARTA: - Doriți unul activ sau unul care s-a retras?
George: - Deci, se deosebesc între ei!
SIU KARTA: - Da! Activii au realizat o jertfă pentru aproapele: fie o
slujire, o dăruire sinceră și totală, fie că, chiar și-au dat viața.
Ceilalți retrași, au reușit prin posturi, prin suferinți trupești, în chinovii sau
chiar pustii, să-și înnobileze sufletul.
Sunt două categorii și activități distincte și uneori cu rezultate
asemănătoare.
Trebuie să știți însă, că, cei care sunt mai aproape de Tronul Luminii,
sunt acei care în viața pământeană au depus eforturi mari, până la
sacrificiul vieții lor, apărând adevărul, sau lucrând la statornicirea și
dezvăluirea lui.
Cei care s-au nevoit pentru a se ridica numai pentru ei, îi veți găsi
numai până în Straturile V și VI.
George: - Sunt mulți din acești?
SIU KARTA: - Ei!... Cine-i știe la număr?! Nu vă mirați, pentru că, una e
să te strădui pentru tine și alta e să-ți sacrifici viața, să o închini slujirii
semenilor tăi; una e să te străduiești ca să te desăvârșești pe tine însuți, alta e să
te chinui, să muncești și chiar să te războiești, fie și cu oamenii, pentru apărarea
unui adevăr sau demonstrarea unei realități absolute, din dorința de a lăsa ceva
urmașilor tăi, trăind mai mult pentru alții, decât pentru tine!
Neglijența față de propria ta persoană, o completează Acela în Numele
căruia te ostenești sau îți dai viața.
Dar să nu mai lungim vorba! Hai să chemăm, așa cum vreți, încă un ascet,
care să fi disprețuit toate în jurul lui...
George: - ...și să fi fost spirit rătăcitor, dacă se poate!
SIU KARTA: - Nu, nu! Rătăcitorii și vagabonzii nu fac așa ceva! Unul din
stratul I sau II reușesc să facă salturi, rătăcitorii însă, nu! După cum ați văzut
rândul trecut.
George: - Bine, chemăm pe cineva...
Veronica: - Apare cineva... Vine... vine... Acum se vede bine... E un bărbat
îmbrăcat în alb..., se apropie și se înclină către Siu și Siu îi răspunde... Stă cu
mâinile pe piept... E îmbrăcat cum sunt Siu și Calemnis... Pare bătrân, are barbă
și mustăți...expresie cam severă, puțin rece... Nu pare prea bătrân!... Dar, totuși,
e un chip bun!
SIU KARTA: - Spune-ne, prietene, cine ești, din ce neam, ce ai făcut în
viața pământeană și unde te odihnești acum?
Necunoscutul (Se înclină către Siu, cerând, parcă, încuviințare):
- Eu sunt
EFREM, cel care și-a dus viața în pustia Siriei. În familia creștină, sunt
cunoscut ca un disprețuitor a tot ce poate fi frumos și plăcut ochilor și tuturor
simțurilor, disprețuitor a toate, în scopul de a vedea frumusețile nemuririii.
M-am chinuit pe mine cu postiri și cu plecări de genunchi, prin cele mai
colțuroase pustietăți, pentru a-mi chinui trupul, spre a fi vrednic să văd pe
Împăratul Luminii. Aceasta am făcut-o pentru mine și am sfătuit și pe alții s-o
facă...
Dar...când am ajuns să văd frumusețile nemuritoare, am putut să aflu că
oamenii care au iubit totuși, frumusețile pământului, în care au văzut pe
Dumnezeu, și insuflându-se din ele și din acela pe care-l vedeau prin ele...
Au jertfit din dragoste totul, până și viața lor...
Zic: ACEȘTIA M-AU
DEPĂȘIT PE MINE CU STAREA LOR DE VECI!
Eu mă găsesc în Cerul fericiților al V-lea. Mă simt foarte bine și într-una
dau laudă Aceluia care m-a ajutat să ajung aici.
George: - Părinte Efrem, în jurul tău, ai dintre cei activi, care în mijlocul
oamenilor fiind, sunt deopotrivă cu tine?
EFREM: - Da, sunt! Dar noi, prea mult nu ne cunoaștem între noi trecutul
fiecăruia – viața pământeană. Unii se simt străini de locul unde stau, iar alții,
parcă acolo s-ar fi născut.
George: - Cunoști vreunul care nu se simte bine în stratul tău?
EFREM: - Sunt destui! Dar nu contează numele lor! Și nu vor avea
liniȘte, până ce nu se vor întoarce din nou, ca să-și facă haina potrivită
locului fixării. Poți fi fixat, dar să nu ai haina potrivită locului!
Fixarea ți-ai făcut-o tu, haina ți-o face suferința, pentru unii, activitatea
pentru alții...
George: - Nu te-a interesat să stai de vorbă cu unul care nu se simte bine,
să-l întrebi de ce nu se simte bine?
EFREM: - Dacă aș face asta, m-aș asemăna cu unul care zgârie altuia o
rană care a prins coajă. Nu pot! Îl privești și îl înțelegi. Dând impresia că nu-i
înțelegi jena, îi dai mai mult curaj, mai multă încredere în el și se simte mai
bine.
George: - Dacă ai reveni pe Pământ, părinte, te-ai mai face călugăr?
EFREM: - Dacă aș mai reveni?! M-aș face un ostaș cu o sabie bine
ascuțită și nu aș omorî, aș însemna pe toți acei care mănâncă carne din
semenul lui și pe toți acei care neagă pe acela care le-a dat viață.
Dar, bineînțeles... Nu cu puteri pământene. De fapt, cred că nici nu mai
e timpul. Destul mi-a fost! Nu aș vrea să mai vin, decât cu puterea de a
arăta ticăloșilor otrava și bestialitatea lor.
George: - Dorim acum, să-ți vedem culorile spirituale de bază!
Veronica: - Alburiu... alb mat... În dreptul inimii are un trapez... Ce
înseamnă acest trapez, părinte?
EFREM: - Semnul renunțării la tot ce este pe Pământ.
George: - Vrem să-ți vedem acum, întrupările anterioare și stratul în care ai
fost!
EFREM: - În prima întrupare am coborât din V și am revenit tot acolo; în a
doua întrupare, am mai coborât o treaptă, în II, pentru ca în ultima mea călătorie
pe Pământ, să revin în V.
George: - Îți mulțumim, bunule părinte!
EFREM: - Și eu vă mulțumesc de chemare! Fiți binecuvântați!
Veronica: - S-a retras și Siu și Efrem..." Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu