SHAKESPEARE I Cercetari in lumea nevazuta

3 Februarie 1966 WILLIAM SHAKESPEARE Dramaturg englez, sec. VIII. - gri deschis cu puncte albe şi guler cu umeri albi, triunghi - Stratul IV 

Veronica: - E în vârstă, înalt… frumos, cu două cute adânci între sprâncene şi două ochiuri adânci în păr… Nobleţe şi demnitate, are ceva în el liber, falnic, ca unul ce nu depinde de nimeni şi de nimic… E îmbrăcat într-un veşmânt aparte… cu guler înalt pe gât, haina până la genunchi, prinsă în nasturi mulţi, strânsă pe talie… Nu ştiu, pantaloni sau ciorapi are… parcă intră direct în ghetele ce le poartă. Veşmântul e vernil… L-am salutat. 

Shakespeare: - Cel pe care l-aţi rugat să vin între voi, să vă îmbrace în lumina cunoştinţei, să vă pună pe cap coiful pătrunderii şi să vă dea în faţă ogor de învestire. De cunoscut, ne cunoaştem. 

Mulţumesc vouă pentru stima ce o aveţi pentru mine, pentru preţuirea şi iubirea cu care înconjuraţi numele meu… Ce gânduri mai am? Ce probleme mai vreţi să ştiţi? 

Omul?... Omul!... cea mai preţioasă vietate ce se mişcă pe glob, dar din cauza Ignoranţei şi Trufiei lui nesocotite, cu câtă uşurinţă loveşte în această frumoasă alegere care este perfecţiunea! Tăcere...

Shakespeare: - Caut… caut să pătrund, şi de multe ori pleacă gândul şi uit să spun ce gândesc. Da! Nu-şi cunoaşte omul valoarea, nu se străduieşte omul să-şi cunoască valoarea şi din comoditate aceasta nu poate ieşi decât cu o dispreţuire şi o cădere din toate punctele de vedere. 

Da!...Totdeauna am privit la haosul care este pe pământ… Și nu mă mir, mă cutremur!... Mi-am pus întrebarea: Pentru ce? Pentru ce se mai mişcă acest glob, pentru ce se mai nasc oameni pe el… Și mi s-a răspuns aici: 

„Nu-i fără stăpân acest cocoloş! Nu-i fără stăpân…dar cel ce conduce acest glob pământesc nu poate schimba legile şi-l lasă să invârtească până intr-o zi!”.

 Ceea ce am fost eu nedumerit în viaţa pământeană a fost că prea multă libertate are omul pe pământ şi pea mult e lăsat la voia întâmplării… Și mi s-a răspuns:… Chiar în trup fiind mi s-a răspuns şi acum văd… 

„Tocmai prin această libertate poţi să-ţi dai seama de valori, şi dacă ei nu vor să-şi cunoască … rostul, sensul, menirea… vina este a lor…” 

George: - Dar nu ţi-ai pus întrebarea ce rost a mai avut creaţia omului, dacă prin el a venit atâta răutate pe pământ? 

Shakespeare: - Tocmai asta m-a făcut să mă închid în mine, văzând în cele citite că de la primii oameni a fost ură, neînţelegere şi dezastru şi am zis: 

Ce rost a mai avut creaţia omului… care oricum se deosebeşte de animale prin raţiunea pe care o are şi totuşi… poate sunt animale… care depăşesc pe om în disciplină, în ataşament şi pătrundere… 

Neprimind nici un răspuns, am căutat să-l găsesc eu şi nu l-am găsit… n-am găsit decât dezastre şi nenorociri… 

M-AM RĂZVRĂTIT CRUNT ASUPRA CREATORULUI… DAR M-AM ÎNTORS ÎN MINE ŞI M-AM LINIŞTIT cu un exemplu pe care orice muritor îl poate vedea: dacă din doi părinţi iese un copil cu toate însuşirile răutăţii, ură, crimă, hoţie, desfrâu şi câte altele care îl atrage pe om în jos, ce vină are mama şi tata?... pecetea actelor lui, ZESTREA ESTE IZVORUL FAPTELOR LUI MÂRŞAVE… 

Mama nu e decât un cuptor în care s-a copt o pâine… şi dacă plămada sau făina a fost stricată… desigur pâinea ce va ieşi nimeni nu o va putea suferi… (Aici lipseşte întrebarea din manuscris şi din această cauză renunţăm şi la răspuns şi trecem la altă întrebare). 

George: - N-a ştiut Creatorul că vor ieşi astfel de oameni? De ce i-a mai făcut? 

Shakespeare: - Aici este punctul nodal…Creatorul nu face nimic imperfect, dar legile planetare acţionează prin fenomenele lor specifice, prin funcţiunile lor dezastruase, schimbând culoarea şi luminozitatea spiritelor… 

Aceste legi schimbă aproape totul, făcând ca spiritul să îmbrace haina climatului în care se naşte. 

George: - Dar legile planetare care schimbă culoarea, gândirea, luminozitatea, cine le-a făcut atât de dezastruase? 

Shakespeare: - Nu mai ştiu… 

George: - Nici acum? 

Shakespeare: - Nici acum nu pot să înţeleg! Caut să-mi dau un răspuns, dar nu-l găsesc şi atunci mă strâng tot în mine.

 George: - Ai rămas aşadar cu aceleaşi probleme pe care le-ai avut şi pe pământ? 

Shakespeare: - Da, prea au tratat puternic în mine aceste probleme ale existenţei „răului” şi s-au imprimat adânc în firea mea… Am fost un om corect. 

M-am străduit în operele mele să pun problemele, dar nu le-am găsit o rezolvare… nu am găsit nici pe pământ, nu am găsit nici aici. 

George: - Adâncirea şi meditaţia nu ţi-au adus lumină în gânduri? 

Shakespeare: - Permanenta ocupaţie m-a făcut să am mulţumirea sufletească şi să nu mă mai încurc între multele semne de întrebare pe care mi le puneam. Am fost într-o continuă activitate şi mereu ascuns. 

George: - De ce? 

Shakespeare: - Pentru că biciuiam prin condei şi m-am dat deoparte din faţa furtunii ca să treacă. Şi a trecut fără să mă vatăme şi apoi iar s-a făcut vreme bună… 

George: - Există o versiune care spune că numele tău real ar fi altul şi că numele de „Shakespeare” ar aparţine altcuiva. Este adevărat? 

Shakespeare: - Într-adevăr numele meu este altul, iar „Sakespeare” este un nume ales de mine sub care am publicat. 

George: - Unde erai când te-am chemat? 

Shakespeare: - În IV. Acolo e locul meu… Stau foarte bine, nu-mi lipseşte nimic… 

George: - Numai răspunsurile la întrebările tale îţi lipsesc. Shakespeare: - Atât!...

George: - Şi voi nu puteţi să chemaţi spirite înalte să vă spună, să vă explice? 

Shakespeare: - Nu mai are nici un rost explicarea. Întrebările acestea mă frământă numai pe mine şi chiar de mi s-ar răspunde, ce s-ar putea întâmpla?... Nu poţi schimba legile de pe pământ, nu se pot desfiinţa dezastrele, nenorocirile… 

George: - Veronica, ce culoare au hainele lui? 

Veronica: - Nu pot preciza culoarea… nu o pot numi… Nu-i nici verde, nici bleau, e ceva amestecat, nedefinit. 

Sakespeare: - Hai să-ţi spun eu: e culoarea ce am iubit-o toată viaţa, culoarea „gândirii”, „a pătrunderii”… culoarea aceasta reprezintă: „lupta cu gândirea”. 

George: - Vrei să ne arăţi baza spirituală? 

Veronica: - Un gri foarte, foarte deschis şi în jurul gâtului şi pe umeri puncte mari albe… În dreptul inimii are un triunghi… 

Shakespeare: - Triunghiul exprimă legătura ce am avut-o cu Lumea nemuritoare în viaţa pământului. 

George: - Ai fost medium? 

Sakespeare: - Am căutat să cunosc şi mi s-a descoperit şi ajutat prin efort susţinut am reuşit. 

George: - Ai văzut? 

Sakespeare: - Niciodată nu am văzut, dar permanent mi s-a şoptit şi am constat un ajutor în condeiul meu, o intervenţie în gândurile şi ideile mele pe care o recunoşteam în fiinţa unei persoane de o înaltă ţinută spirituală, dar care niciodată nu mi s-a arătat. 

În momentul când am dezbrăcat haina pământeană, sa recomandat, ne-am îmbrăţişat şi am plecat împreună. Era un mare gânditor egiptean care avusese aceleaşi gânduri şi probleme ca şi mine. 

George: - Eşti şi acum cu el? 

Shakespeare: - Nu, el nu-i din IV. E din VI, dar vine des pe la mine. Numele lui este Zenotecles şi este un mare gânditor. 

George: - De ce nu se mai întrupează? 

Shakespeare: - Nu are ce să mai facă pe Pământ, nu are condiţii… I-am propus să intervină, să ne întoarcem amândoi în aceeaşi ţară şi să colaborăm. Mi-a răspuns: „Nu, nu avem loc şi nici condiţii pentru a putea lucra. Pământul oferă condiţii prea mizerabile şi nu e loc pentru o adevărată creaţie şi apoi… nu e nici timpul. 

Peste pământ vor sufla vânturi fierbinţi, cerul se va năpusti asupra pământului, va interveni tocmai pentru ai schimba legile şi a desfinţa dezastrele, nenorocirile şi mizeriile. Rămânem aici până la noi hotărâri generale”. 

George: - Deci nici tu nu ai mai venit pe pământ… 

Shakespeare: - Nu. De-atunci nu am mai fost niciodată. 

George: - Şi altfel cu ce te ocupi? 

Shakespeare: - Merg, merg, privesc, mă întreb, întreb.. nu pe oameni, pentru că ei nu ştiu să răspundă… cel mai frumos răspund plantele… Am cerut să merg în III, pepiniera Divinităţii pentru pământul curăţit… acolo sunt copii în care vezi mult, prin care vezi mult… copii în înfăţişare şi bătrâni în numărul anilor.

 La ei nu mă împiedic de varietăţi de oameni, de DORURI AGONISITE ca în IV… Mi-a zis dascălul meu: „Tu fiul meu nici în locul cel mai fericit al Divinităţii nu vei avea linişte, pentru că vrei să pătrunzi mult şi multul e mare, MARE FOARTE ȘI-I GREU DE PĂTRUNS”. 

Mi-a spus că însuşi creatorul nu-şi cunoaşte marginile acestui univers, pentru că el însuşi este încadrat şi supus legilor acestui ”mult”. Insuşi C r e a t o r u l  este pornit din nişte p a r t i c u l e minunate şi v i a ţ a este un dute - vino de p a r t i c u l e minunate… Tăcere...

George: - Şi ce ţi-a mai spus? Îmi place cum vorbeşte Zenotecles al tău. 

Shakespeare: - Altă dată să mă mai chemaţi. 

George: - Cunoşti povestea „începuturilor”? 

Shakespeare: - Eh, aşa şi aşa… George: - Dar Zenotecles? El trebuie că o ştie, poate că ne-o spune el. 

Shakespeare: - El o ştie! Chemaţi-ne pe amândoi. Numele lui complet este CALISTI ZENOTECLES DIRAMA… Atunci când veţi găsi timpul potrivit, ne chemaţi! Noapte bună! 

George: - Îţi mulţumim! 

Shakespeare: - Cel pe care îl slujiţi să vă binecuvânteze, iar eu vă mulţumesc pentru dragostea ce aţi avut-o pentru mine. 

Veronica: - S-a retras!..."Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii