SF EFREM SIRUL I Cercetari in lumea nevazuta

Bucureşti – 8 Iulie 1965 SF. E F R EM   S I R U L - alburiu mat, cu trapez; - Stratul V. 

George: - Bine ai venit, iubite Siu Karta! Fii binecuvântat în Numele Părintelui Ceresc!

 SIU KARTA: - Tot în Numele Lui, fiți și voi binecuvântați, preaiubiții mei prieteni! 

George: - Te-am chemat, să continuăm cercetările noastre!

 SIU KARTA: - Doriți unul activ sau unul care s-a retras? 

George: - Deci, se deosebesc între ei!

 SIU KARTA: - Da! Activii au realizat o jertfă pentru aproapele: fie o slujire, o dăruire sinceră și totală, fie că, chiar și-au dat viața. Ceilalți retrași, au reușit prin posturi, prin suferinți trupești, în chinovii sau chiar pustii, să-și înnobileze sufletul. 

Sunt două categorii și activități distincte și uneori cu rezultate asemănătoare. Trebuie să știți însă, că, cei care sunt mai aproape de Tronul Luminii, sunt acei care în viața pământeană au depus eforturi mari, până la sacrificiul vieții lor, apărând adevărul, sau lucrând la statornicirea și dezvăluirea lui. 

Cei care s-au nevoit pentru a se ridica numai pentru ei, îi veți găsi numai până în Straturile V și VI. 

George: - Sunt mulți din acești? 

SIU KARTA: - Ei!... Cine-i știe la număr?! Nu vă mirați, pentru că, una e să te strădui pentru tine și alta e să-ți sacrifici viața, să o închini slujirii semenilor tăi; una e să te străduiești ca să te desăvârșești pe tine însuți, alta e să te chinui, să muncești și chiar să te războiești, fie și cu oamenii, pentru apărarea unui adevăr sau demonstrarea unei realități absolute, din dorința de a lăsa ceva urmașilor tăi, trăind mai mult pentru alții, decât pentru tine! 

Neglijența față de propria ta persoană, o completează Acela în Numele căruia te ostenești sau îți dai viața. Dar să nu mai lungim vorba! Hai să chemăm, așa cum vreți, încă un ascet, care să fi disprețuit toate în jurul lui... 

George: - ...și să fi fost spirit rătăcitor, dacă se poate! 

SIU KARTA: - Nu, nu! Rătăcitorii și vagabonzii nu fac așa ceva! Unul din stratul I sau II reușesc să facă salturi, rătăcitorii însă, nu! După cum ați văzut rândul trecut. 

George: - Bine, chemăm pe cineva... 

Veronica: - Apare cineva... Vine... vine... Acum se vede bine... E un bărbat îmbrăcat în alb..., se apropie și se înclină către Siu și Siu îi răspunde... Stă cu mâinile pe piept... E îmbrăcat cum sunt Siu și Calemnis... Pare bătrân, are barbă și mustăți...expresie cam severă, puțin rece... Nu pare prea bătrân!... Dar, totuși, e un chip bun! 

SIU KARTA: - Spune-ne, prietene, cine ești, din ce neam, ce ai făcut în viața pământeană și unde te odihnești acum? 

Necunoscutul (Se înclină către Siu, cerând, parcă, încuviințare):

 - Eu sunt EFREM, cel care și-a dus viața în pustia Siriei. În familia creștină, sunt cunoscut ca un disprețuitor a tot ce poate fi frumos și plăcut ochilor și tuturor simțurilor, disprețuitor a toate, în scopul de a vedea frumusețile nemuririii. 

M-am chinuit pe mine cu postiri și cu plecări de genunchi, prin cele mai colțuroase pustietăți, pentru a-mi chinui trupul, spre a fi vrednic să văd pe Împăratul Luminii. Aceasta am făcut-o pentru mine și am sfătuit și pe alții s-o facă... Dar...când am ajuns să văd frumusețile nemuritoare, am putut să aflu că oamenii care au iubit totuși, frumusețile pământului, în care au văzut pe Dumnezeu, și insuflându-se din ele și din acela pe care-l vedeau prin ele... Au jertfit din dragoste totul, până și viața lor... 

Zic: ACEȘTIA M-AU DEPĂȘIT PE MINE CU STAREA LOR DE VECI! Eu mă găsesc în Cerul fericiților al V-lea. Mă simt foarte bine și într-una dau laudă Aceluia care m-a ajutat să ajung aici. 

George: - Părinte Efrem, în jurul tău, ai dintre cei activi, care în mijlocul oamenilor fiind, sunt deopotrivă cu tine? 

EFREM: - Da, sunt! Dar noi, prea mult nu ne cunoaștem între noi trecutul fiecăruia – viața pământeană. Unii se simt străini de locul unde stau, iar alții, parcă acolo s-ar fi născut. 

George: - Cunoști vreunul care nu se simte bine în stratul tău? 

EFREM: - Sunt destui! Dar nu contează numele lor! Și nu vor avea liniȘte, până ce nu se vor întoarce din nou, ca să-și facă haina potrivită locului fixării. Poți fi fixat, dar să nu ai haina potrivită locului! Fixarea ți-ai făcut-o tu, haina ți-o face suferința, pentru unii, activitatea pentru alții... 

George: - Nu te-a interesat să stai de vorbă cu unul care nu se simte bine, să-l întrebi de ce nu se simte bine? 

EFREM: - Dacă aș face asta, m-aș asemăna cu unul care zgârie altuia o rană care a prins coajă. Nu pot! Îl privești și îl înțelegi. Dând impresia că nu-i înțelegi jena, îi dai mai mult curaj, mai multă încredere în el și se simte mai bine. 

George: - Dacă ai reveni pe Pământ, părinte, te-ai mai face călugăr? 

EFREM: - Dacă aș mai reveni?! M-aș face un ostaș cu o sabie bine ascuțită și nu aș omorî, aș însemna pe toți acei care mănâncă carne din semenul lui și pe toți acei care neagă pe acela care le-a dat viață. Dar, bineînțeles... Nu cu puteri pământene. De fapt, cred că nici nu mai e timpul. Destul mi-a fost! Nu aș vrea să mai vin, decât cu puterea de a arăta ticăloșilor otrava și bestialitatea lor. 

 George: - Dorim acum, să-ți vedem culorile spirituale de bază! 

Veronica: - Alburiu... alb mat... În dreptul inimii are un trapez... Ce înseamnă acest trapez, părinte? 

EFREM: - Semnul renunțării la tot ce este pe Pământ. 

George: - Vrem să-ți vedem acum, întrupările anterioare și stratul în care ai fost! 

EFREM: - În prima întrupare am coborât din V și am revenit tot acolo; în a doua întrupare, am mai coborât o treaptă, în II, pentru ca în ultima mea călătorie pe Pământ, să revin în V. 

George: - Îți mulțumim, bunule părinte! 

EFREM: - Și eu vă mulțumesc de chemare! Fiți binecuvântați! 

Veronica: - S-a retras și Siu și Efrem..." Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii