Inainte de scufundarea teritoriului lemurian...

https://3d-melchisedec.blogspot.com/

Din Articolul " Despre Lemuria si Telos "

"Înainte de scufundarea continentului Lemurian, preoţii şi preotesele din Temple fuseseră preveniţi despre iminenţa schimbărilor cataclismice şi mai multe Esenţe ale Focului Sacru fuseseră transportate în Telos, iar altele puse la adăpost în alte locuri ferite. 

Multe asemenea Flăcări au fost duse pe continentul Atlantida, într-un loc special şi întreţinute o perioadă destul de lungă de timp prin practici spirituale zilnice.

 Cu puţin înainte de scufundarea Lemuriei, anumiţi preoţi şi preotese au ales să se întoarcă acasă pe continent şi să se scufunde odată cu pământul şi oamenii lui, acordând asistenţă prin radianţa lor, inspirând alinare şi curaj. 

Ei şi-au oferit ajutorul pentru a contracara efectele fricii care însoţeşte orice acţiune cataclismică. Aceşti binefăcători plini de iubire, prin radianţa controlată a energiilor lor Divine şi prin sacrificiul lor, au învăluit literalmente aura oamenilor într-o mantie de pace şi au ajutat la crearea unei eliberări de frică, astfel încât corpurile eterice ale acelor canale de forţă vitală să nu fie marcate profund, scutind astfel acei oameni de la înfruntarea unor grave consecinţe tragice în încarnările următoare.

Mulţi membri ai preoţiei s-au adunat în grupuri mici, plasate strategic în diferite zone, unde au incantat rugăciuni şi au cântat în timp ce se scufundau sub ape. Melodia intonată de ei era identică cu melodia cunoscută astăzi sub numele de Auld Lang Syne (Timpuri de mult apuse). 

Motivaţia acestei acţiuni era de a evita cicatricile profunde şi traumele lăsate în corpul eteric şi în memoria celulară a acestor persoane, ceea ce necesită mai multe încarnări ulterioare pentru a fi vindecate.

Prin acţiunea şi sacrificiul sacerdoţilor, prin alegerea lor de a rămâne uniţi în grupuri şi de a cânta până în ultima clipă, frica a fost mult diminuată şi s-a reuşit păstrarea unui nivel acceptabil de armonie. 

În felul acesta, distrugerea şi trauma sufletelor care au pierit a fost mult redusă în intensitate. 

Se spune că preoţii împreună cu muzicienii au cântat şi s-au rugat până ce apele le-au ajuns la nivelul gurii.

Atunci şi-au dat viaţa. Totul s-a petrecut noaptea sub cerul albastru şi înstelat, în timp ce populaţia dormea. Iubita patrie mamă a pierit sub valurile Oceanului Pacific.

Nici unul dintre preoţi nu şi-a părăsit postul şi nu a arătat vreo urmă de teamă. Lemuria a pierit sub valuri cu demnitate.

Auld Lang Syne a fost ultimul cântec care a răsunat vreodată în Lemuria. Cântecul pe care l-au cântat atunci a fost reactualizat de unii oameni de pe Pământ prin intermediul poporului irlandez, având nişte versuri foarte profetice cum ar fi Uitate să fie vechile cunoştinţe?

Într-adevăr, noi suntem acele vechi cunoştinţe din nou reunite, cei din tărâmul fizic cu iubiţii noştri foşti prieteni şi membrii ai familiei din Telos, ce sunt în continuare invizibili vederii noastre actuale, dar sperăm că nu pentru mult timp""