TRECUTUL SI VIITORUL

" Mă întrebi, dragul meu frate, dacă Charles Richet afirmă un adevăr, atunci când, în lucrarea sa „Prezicerea", spune că existenţa duhului este trasată de la început, adică trecutul, prezentul de o clipă şi viitorul nesfârşit sunt orânduite de mai înainte.

Iată un subiect de o foarte mare importanţă, care în funcţie de locul unde este examinat primeşte două interpretări. într-adevăr, dacă este examinat de un om trupesc, el ia un anumit aspect, dacă este examinat de noi, cei de dincolo şi anume de un spirit superior, el se prezintă sub un alt aspect.

Fiecare din cei doi examinatori au dreptate, din cauza situaţiei în care se află. Să vedem dacă în lumea noastră, a duhurilor, există timp. în acest scop sunt silit să vă spun că lumea duhurilor acestui glob se împarte în trei categorii: duhurile umanizate, astralizate şi divinizate. Ele se deosebesc prin evoluţia lor, şi deci prin felul de a gândi şi vedea lucrurile.

Lumea divinizată este posesoarea regulilor de conducere ale Pământului. Lumea astralizată cuprinde conducătorii de tot felul ai popoarelor de pe suprafaţa pământului, iar sub ei se află lumea duhurilor umanizate, tot ce există ca duh uman pe acest glob, în Cer şi pe pământ.

Lumea umanizată şi astralizată - având strânse raporturi şi interese cu lumea trupească şi cu bunurile materiale ale acestui pământ - nu poate vedea decât prin prisma acestor interese, a constituţiei corpurilor sale şi a mentalităţii încă în curs de evoluţie.

Din această cauză, pentru lumea umanizată şi astralizată există noţiunea de timp, există un trecut - prin care a vieţuit, şi există un viitor - pe care îl aşteaptă, dar nu-1 cunoaşte. Situaţia se schimbă la duhul superior. Pentru un duh divinizat nu mai există decât un vast prezent, deoarece deţine puterea analizei şi a vederii în trecut şi viitor, de parcă ar fi de faţă.

E greu pentru omul trupesc să admită concepţia noastră. „Cum nu mai există timp? - va spune el - tot ce s-a întâmplat ieri, în urmă cu zece, o sută, o mie de ani, nu este un trecut? Tot ce va urma de acum înainte, tot ce nu s-a întâmplat încă, nu este un viitor? Atunci cum nu există timp?" Astfel, dreptatea este de partea omului întrupat, pentru că el nu are posibilitatea să judece altfel. Insă, duhul superior consideră toate aceste noţiuni ca fiind iluzii, rezultatul neştiinţei şi neputinţei.

Locuind la o mare distanţă de suprafaţa pământului şi având posibilitatea să străbată spaţiile până la planetele acestui sistem şi chiar până în centrul acestui sistem, noţiunea de spaţiu a dobândit pentru el un alt înţeles şi o altă concepţie, un orizont cu mult mai vast. Aprecierile sale asupra noţiunii spaţiului sunt altele decât ale omului trupesc.

Putinţa duhului superior de a străbate ca gândul spaţiile siderale distruge şi noţiunea timpului. Duhul fiind nemuritor, are o vechime atât de mare, încât se confundă cu eternitatea fără margini. Atunci, neexistând propriu-zis un trecut apreciabil, nu mai există trecut.

Omul trupesc, având o existenţă scurtă şi o memorie limitată, îşi aminteşte parţial trecutul, timpul pe când era tânăr sau copil, şi dacă i se arată o fotografie a fiinţei sale din vremea copilăriei, îşi poate face o noţiune vagă asupra unui trecut mărginit.

Dar eu, duh, îmi amintesc tot trecutul meu ce se pierde în ceaţa eternităţii. Eu nu mai am noţiunea trecutului, pentru mine nu mai există trecut, ci un prezent continuu. Aşadar există o mare deosebire între un duh întrupat şi unul liber. Primul este orb şi olog, al doilea este văzător şi creator.

Dacă vreau să-mi amintesc ceva din trecutul meu trăit acum 20.000 de ani prin Persia sau India, în momentul când mi-am propus să-mi amintesc acest trecut — de necrezut pentru voi, oameni lipiţi de pământ - el îmi apare exterior fiinţei mele, defilând prin faţa ochilor mei spirituali asemenea imaginii unui film.

Această imagine a trecutului este atât de bine conturată, atât de reliefată, încât privind-o, mi se pare că trăiesc acum în acel timp, că acţiunile, scenele şi evenimentele se petrec chiar în prezent. Vedeţi de ce nu vorbim lumii terestre despre stările de la noi? Ele se deosebesc atât de mult de ale voastre, încât descriindu-le, vi s-ar părea basme.

Când căutaţi să răscoliţi trecutul, vi se pare că îl vedeţi ca fiind în interiorul vostru. Noi, când căutăm să retrăim acest trecut, îl vedem la exteriorul nostru şi este atât de real, încât uităm că trăim în alte veacuri, transpunându-ne cu fiinţa noastră chiar în acel trecut devenit prezent.

Vedeţi ce greu ne este să mai concepem trecutul? Tot acest trecut, devenit prezent, îl pot desfăşura ca aţa de pe un mosor, până în veacul veacurilor, miliarde de ani, până în copilăria mea de duh. Veşnic retrăiesc trecutul ca fiind un prezent.

Dacă într-o oarecare măsură mă puteţi urmări mental în expunerea despre trecut, apoi nu vă mai puteţi face nici o idee despre o altă facultate a noastră, a duhurilor mai evoluate - aceea de a vedea, în linii mari, generale, tot viitorul nostru, până în zările depărtate ale veacurilor ce vor veni.

După cum prin voinţă pot să-mi regresez memoria şi să văd în trecut, tot astfel pot să-mi îndrept voinţa, asupra memoriei mele, ca să-mi arate ce îmi rezervă viitorul. Deja văd născându-se în mintea voastră mirarea şi întrebarea:

„Trecutul a fost trăit, el s-a imprimat cu toate peripeţiile lui în spirit, dar ce mai poţi vedea în viitor, când acest viitor nu s-a desfăşurat încă? Ce a putut să se înscrie în substanţa memoriei tale?" Raţionamentul este corect, dar omul nu cunoaşte operele Creatorului.

Aflaţi acum încă o taină a lumilor spaţiale. Din primul moment, Creatorul a înscris în mine, apus în mine sub forma unor semne nepieritoare gândirea Lui, asemenea unui proiect ce cuprinde tot viitorul meu, întreaga mea evoluţie, drumul pe care îl voi parcurge şi destinaţia unde voi ajunge. Aşadar El a scris ceva în mine iar eu scot la iveală acel ceva, depozitat acolo.

Astfel, când doresc, apar vederii mele clişeele Gândirii divine referitoare la viitorul pe care îl mai am de parcurs. Aceste clişee mă absorb atât de puternic, mă identific atât de fidel cu ele, încât mă văd actualmente trăind în ele, în viitor. Atunci, dragul meu, mai există realmente, în sensul nostru ceresc, un viitor?

Trecutul îl cunosc, nu există, prezentul este clipa ce tot fuge spre trecut, iar viitorul îmi apare înaintea ochilor. Ei, atunci mai am eu un trecut, un prezent şi un viitor? Nu, nu-l mai am, în sensul concepţiilor voastre trupeşti, terestre.

Pentru noi, duhurile superioare, există un vast prezent, iar aria acestui prezent şi intensitatea cu care vieţuim acest prezent creşte din rang în rang, astfel că pentru marile Forte ce conduc universurile nu mai există decât un permanent prezent. Aşadar, suntem creaţi cu această facultate a reprezentărilor înscrise în fiinţa noastră.

Când mă gândesc la ce am de făcut în viitor, îmi apar - în linii generale - stările mele viitoare. încep să văd viitorul mai apropiat, apoi pe cel mai îndepărtat şi tot aşa din ce în ce mai îndepărtat. De la o vreme, simt oboseală după care se aşterne înaintea mea o ceaţă şi încetul cu încetul nu mai văd nimic.

Din acest moment, parcă mă deştept dintr-un vis şi mă văd iarăşi în prezent, cu tot mediul ce mă înconjoară. La fel se petrece şi cu trecutul. Văd veacuri peste veacuri, mii, sute de mii de ani. De la o vreme, imaginea filmului este din ce în ce mai ştearsă, până nu se mai vede nimic.

De aici deducerea că prezentul meu - ce îmbrăţişează o durată de timp inimaginabilă pentru voi - în definitiv este mărginit, conform gradului meu de evoluţie. Aceste margini se depărtează pe măsura evoluţiei, astfel că pentru gradul meu au o anumită limită, pentru îngerii planetari aceste margini sunt mai largi, pentru îngerii solari şi mai largi, lărgindu-se mereu, din grad în grad, până la marii Creatori din Sfera divină.

Aşadar, memoria este limitată la entităţile spirituale mai puţin evoluate şi este din ce în ce mai extinsă pe măsură ce urcăm treptele evoluţiei spirituale. Concluzia este următoarea: fiind în condiţii diferite de ale noastre, este inevitabil ca omul trupesc să vadă lucrurile altfel şi să aibă concepţii cu totul deosebite de ale noastre." Din tainele vietii si ale Universului, Scarlat Demetrescu

IERARHIA CEREASCA

Din antichitate şi până în zilele noastre omul a afirmat, în mod inconştient, că fiecare popor are un dumnezeu al său. Cu ocazia primului război mondial, împăratul Wilhelm a spus:

„Poporul german are dumnezeul său şi el ne va ajuta să câştigăm războiul". Fără să ştie, el spunea un adevăr. La rândul său, poporul evreu afirmă din vechime că îl are pe Dumnezeul său. Noi, cei din spaţiu, spunem acelaşi adevăr - dar, în mod conştient - şi anume că avem pe marele nostru Terestrian, pe marele nostru Divin, Guvernatorul Pământului.

Veneratul nostru Terestrian, în toate cuvântările Sale, ne spune: „Eu nu fac altceva decât execut ordinele Tatălui Meu ceresc, ale marelui Dumnezeu, fostul nostru de odinioară Isus". La rândul Său, marele Isus răspunde celor care îl întreabă:

„Eu nu fac decât să execut ordinele Tatălui Meu ceresc, Dumnezeul Dumnezeilor din univers, marele Arhitect Creator". Iată, frate dragă, ierarhia Divinilor noştri iubiţi şi veneraţi. Noi cunoaştem toată scara ierarhică a fiinţelor conlocuitoare pe acest glob. Cunoaştem şi Tronul argintiu al Divinităţii noastre teriene, cel mai mare spirit al Pământului, care cu dragoste păstoreşte peste oiţele duhuri ale acestei planete. Noi îl numim Dumnezeul planetei Pământ.

Aşadar la noi există o altă ordine socială, alte somităţi spirituale, alţi sfinţi. Aceste somităţi cereşti ne aduc la cunoştinţă evoluţia viitoare a micului nostru glob plutitor în imensitatea nemăsurabilă a universului nostru. De la ei spicuim, adunăm cunoştinţe, ca şi puii seminţele, dar ce greu găsim aceste boabe, căci deşi sunt multe, nu le putem digera pe toate. Lipsa mea de superioritate nu-mi permite să diger o mare cantitate din aceste boabe, din aceste fructe roditoare de cunoştinţe.

Lucrările intelectuale, cunoştinţele referitoare la univers sunt hrana sufletelor noastre. Nouă, duhurilor de gradul meu, ni se permite să luăm cunoştinţă de evoluţiile planetare. Copiilor voştri din şcoala primară li se spune că pământul şi întregul univers a fost creat de marele Creator în şapte zile.

Sărmanii copii citesc, învaţă şi datorită fragedei lor inteligenţe întunecată de reîntrupare şi datorită neputinţei de a cerceta şi verifica, cred în această absurditate. Pe măsură ce cresc, inteligenţa li se luminează şi amintindu-şi de gogoriţele învăţate în orele de religie, ei se răzbună pe naivii care i-au învăţat asemenea absurdităţi, devenind indiferenţi faţă de feţele bisericeşti.

Copiii observă că teoriile şi cunoştinţele oamenilor de ştiinţă se bat cap în cap cu învăţătura căiţilor scrise de preoţi. Iată-l pe bietul preot neştiutor pus într-o situaţie foarte grea în faţa elevilor mai mari, din ultimele clase de liceu. Din nefericire, această ignoranţă face să se distrugă credinţa şi ştiinţa în existenţa marelui şi adoratului nostru Tată divin.

Este adevărat că preotul, chiar dacă ar cunoaşte Adevărul nostru ceresc, nu ar putea încă să-1 dezvăluie în întregime, având în vedere mintea necoaptă a micului şcolar. în învăţăturile primite, ni s-a vorbit şi despre creaţia Pământului, precum şi a universului întreg.

Creaţia a necesitat nu şapte zile, ci miliarde de miliarde de ani. Marele nostru Terestrian ne-a spus într-una din prelegerile Sale: „Eu, Păstorul vostru, iubitorul vostru Tată, supus ordinelor marelui meu Guvernator solar, nu existam pe când s-au făcut aceste infinite corpuri cereşti. Marele meu Stăpân, numit pe Pământ Isus Christos, Guvernatorul acestor de voi locuite planete, mi-a zis:

«Iubitul Meu frate, când Eu am făcut aceste planete, dintre care pe aceasta ţi-am dăruit-o să o - conduci, tu nu existai pe aici, ci zăceai în sânul lui Abraham, adică în sânul divinului Meu Stăpân». Eu, păstorul

Pământului nu eram aici în momentul creării sale?! Atunci mirat, am întrebat: - Doamne, împărat al acestei vaste împărăţii solare, eu nu eram de faţă la crearea Pământului? - Fiule, adevăr grăiesc, tu nu erai de faţă pentru că nu-Mi erai necesar. - In genunchi stând, eu, neputinciosul Tău serv, o, Domnul meu iubit, îndrăznesc să Te întreb; Măria Ta, singur ai făcut aceste planete ale împărăţiei Tale?

- Nu, fiule, nu le-am făcut singur, ci împreună cu Lucrătorii Tatălui Meu. - Dar cum erau aceşti Lucrători, de unde au venit, cine erau şi unde sunt Ei acum? - Fiule, tu eşti acum Guvernatorul planetei Pământ, dar Creator, Ziditor nu eşti.

Tu eşti Conducătorul suprem al acestei planete, care este proprietatea Mea, dăruită de Tatăl Meu şi Fraţii Mei mai mari şi pe care, la rândul Meu, ţi-am dăruit-o ţie. Fraţii Mei din Sfera-Laborator, Fiii Tatălui Meu sunt Creatorii de universuri.

Fraţii Mei nu mai conduc, Ei au fost ca tine odinioară, după aceea asemeni Mie veacuri nenumărate au fost, iar azi Ei sunt Ajutătorii marelui nostru Tată, Constructorii operelor Sale.

De pe vremea când am fost şi Eu prin lumile fizice au trecut miliarde de ani divini, unitatea Lor de măsură a timpului, de milioane de ori mai mare decât anul solar, iar acesta de zeci de mii de ori mai mare decât anul globului tău. - Mărite Doamne, Divinul Cerurilor noastre, Tu, făcătorul Soarelui şi al acestor douăsprezece mari planete, de ce acum Tu nu mai creezi?

De ce ai rămas aici şi nu ai părăsit Soarele şi aceste planete pentru a Te duce cu Fraţii Tăi în sânul Tatălui ceresc şi a ne lăsa pe noi, aceştia mai mici, să conducem fructul muncii Tale divine? - Frate - mi-a răspuns Domnul, marele fost Isus- adevăr grăiesc vouă că Eu sunt mai mic decât Ziditorii care au lucrat la acest sistem planetar. înainte de a fi fost ceea ce sunt azi, Eu am fost ceea ce eşti tu azi: un umil conducător de planetă, într-un alt sistem al acestui nemăsurat univers, şi am avansat până la gradul de Păstor solar sau de astru. Cum însă toate astrele îşi aveau conducătorii lor,

Tatăl nostru suprem a creat un alt sistem planetar, pe acesta, în fruntea căruia M-a pus pe Mine. Marele Creator trebuie să creeze continuu, căci o dată cu crearea de duhuri, Părintele nostru trebuie să creeze şi casele lor, unde să trăiască şi să avanseze. înainte ca Tatăl Meu să-Mi dăruiască acest sistem, a fost necesar ca veacuri de ani divini să stau pe soarele de care aparţinea planeta Mea.

Acolo am studiat cele ce trebuie să cunoască un Guvernator solar. Când studiile Mele s-au terminat şi când Tatăl acelui astru, Guvernatorul acelui sistem solar a judecat că Eu, Fiul Său, sunt demn de a poseda, la rândul Meu, un astru asemănător cu al Lui, Mi-a zis:

«Fiule, a venit vremea să Te întorci în sânul Lui Adam şi Abraham, de unde ai plecat, din negura îndepărtată a miliardelor de ani. Întoarce-Te acolo şi pune-Te la dispoziţia marelui Creator şi El îţi va ordona ceea ce trebuie să faci, când vei fi conducător de sistem planetar». - Tatăl meu iubit, Păstorul mult iubit al acestui sistem, nu poţi să-mi spui ce are să facă Tatăl suprem cu mine? - Fiule, Eu ştiu ce are să-ţi spună şi facă, marele Creator, dar nu am voie să-ţi vorbesc despre acestea. Tu acum eşti egal cu Mine, căci vei fi şi tu un conducător de astru. Ce Mă întrebi nu-Mi aparţine, ci Tatălui nostru al tuturor. Numai El, marele Arhitect al lumilor, ţi le poate spune.

Tu acum ştii cum se conduce un sistem, cunoşti cum trebuie să evolueze o planetă din punct de vedere moral şi fizic şi cum să evolueze duhurile de pe ele, dar încă nu cunoşti cum se creează un sistem planetar, cum au fost create puzderie de miliarde de sisteme şi miliarde nesfârşite de planete. Eu, frate, am asistat la crearea acestui astru şi a acestor planete ale Mele.

Marele Arhitect Creator Mi-a comunicat când eram în sânul Său, în Sfera divină, cum se nasc sorii şi planetele, cum trăiesc şi cum mor. «Du-Te - Mi-a spus atunci Tatăl - cu. Fraţii Tăi de aici de la Mine, din SferaLaborator, în spaţiul unde Eu voi ordona şi Ei vor lucra împărăţia Ta. Tu să urmăreşti pe Fraţii Tăi Ziditori de universuri, cum fac şi ceea ce vei vedea ţine minte. Când astrul Tău şi planetele pe care Ei le vor crea vor muri, Tu vei reveni la Mine şi atunci vei fi una cu Fraţii Tăi de aici, Ziditori de astre, şi vei fi egal cu Ei.

După aceea nu vei mai avea astru de condus în vecii vecilor şi vei ajunge şi Tu Ziditorul Meu, precum Ei sunt egalii Mei în creaţie, şi aici cu Ei în sânul Meu vei trăi. Du-Te, prin urmare, Fiule, şi aşteaptă la crearea lumii Tale şi după ce o vei vedea făcută, condu-o precum Te-am învăţat.»" Iată, frate pământean, un mic pasaj din marea noastră Biblie, din marea carte a creaţiilor, a Tatălui nostru ceresc. Domnul să ne binecuvânteze pe toţi. Amin. Totul începe cu numărul unu şi se continuă spre infinit. Totul începe cu a şi urcă spre 0), spre infinit.

Spiritul mineral a evoluat pe toate felurile de planete solide din univers. Când a terminat seria completă de minerale din lume devine spirit vegetal. Animând un trup de plantă, spiritul vegetal va trăi şi evolua prin toate felurile de plante de pe toate gradele de planete din univers, purtătoare de vegetaţie, iar când va termina întreaga serie - de la cele mai solide, până la cele mai eterice - va deveni spirit animal.

Aceeaşi filieră o va urma şi duhul animal din planetă în planetă şi din sistem în sistem, până la formele cele mai sublime de animal, când va deveni duh uman. Aceeaşi scară de evoluţie o va urma şi duhul uman; când scara evolutivă umană va fi urcată complet, duhul uman va fi ridicat la rangul de înger planetar.

La început va fi înger pe o planetă inferioară dar va avansa pe rând ca înger planetar pe toate categoriile de planete din univers, devenind guvernator planetar.

Conducătorul planetar sau terestrian va peregrina prin planete de toate gradele, devenind înger solar. Cu acest rang va evolua, rând pe rând, pe toate categoriile de sori şi după terminarea acestei nesfârşite şcoli solare, va deveni Guvernator solar, conducător de sistem planetar. Treptele se urcă mereu, tot mai sus, până la Fiinţa supremă care a creat totul." Din tainele vietii si ale Universului, Scarlat Demetrescu

DE CE A VENIT PE PAMANT MARELE GUVERNATOR SOLAR

"lntrupându-se sub numele de Isus Christos, marele nostru Păstor solar nu a coborât pentru prima oară pe planeta noastră, care-i aparţine împreună cu multe altele.

Evoluţia planetei şi evoluţia Domnului nostru a necesitat întruparea Sa printre oameni. Precum tu, dragă frate, ne întrebi dacă Guvernatorul solar s-a întrupat de mai multe ori pe planetele Sale — am pus şi noi această întrebare Domnului solar, atunci când a fost în Cerurile noastre. „ Copii! - ne-a răspuns Domnul, în rarele Sale prelegeri - şi Eu am evoluat ca voi. Să nu uitaţi că şi Eu am fost odată asemeni vouă."

Atunci sufletele noastre s-au umplut de fericire şi de speranţa că trecând şcoala lumilor planetare vom ajunge şi noi în strălucirea preaslăvitului nostru Păstor solar. De aceea când ne întrupăm, toată speranţa noastră este în El, în Tatăl nostru ceresc, căruia ne adresăm:

Doamne binecuvântează-ne şi ajută-ne să îndeplinim misiunea cu care ne-ai învrednicit. Văzându-ne şi auzindu-ne, materialiştii noştri râd de noi spunând: „Bigoţilor, nu se ocupă Creatorul de fleacurile voastre. Slujitorii altarelor îşi bat joc de voi şi vă speculează credinţa." Cu toate acestea noi şi voi am îngenunchiat mereu în faţa altarelor, şi necăjiţi şi amărâţi am implorat ajutorul Părintelui ceresc.

Noi, cei de aici, în convorbirile nocturne purtate cu voi, când părăsiţi trupurile voastre, vă povăţuim în ciuda materialiştilor noştri cereşti să cereţi cu spunere şi umilinţă ajutorul Domnului. în lumea noastră la fel ca în a voastră există două tabere: materialiştii şi spiritualiştii.

Materialistul nostru când se va întrupa, jos pe pământ, nu va vedea şi crede decât în cele ce oferă pământul; va mânca, bea şi petrece, considerând că viaţa terestră e dată pentru a fi trăită cât mai intens prin trup.

Spiritualistul, oricât de umilit şi amărât va fi, îşi va ridica ochii către Cer şi se va ruga, iar viaţa sa terestră va fi înţeleaptă şi plină de milă faţă de durerea altora. Omul neştiutor spune că unii oameni sunt norocoşi, iar alţii ghinionişti.

Cunoscătorii tainelor cereşti ştiu că nu există favoruri şi întâmplări în lume, ci plată şi răsplată, evoluţie şi grad de misiune. Omul nu-şi datorează starea sa nimănui, ci numai lui însuşi. Aşa-numiţii dezmoşteniţi ai soartei nu sunt decât întârziaţi în mersul evoluţiei sau cei care au încălcat legile cereşti. Ei sunt victima greşelilor lor.

Există două feluri de evoluţii: morală şi intelectuală, fără de care nici un duh nu poate avansa. Unii indivizi au fost foarte harnici pe scara evoluţiei intelectuale, dar au rămas înapoi cu înţelegerea moralităţii, cu evoluţia morală.

Când duhul rămâne în urma ritmului general de progres, i se aplică suferinţa, ca să se deştepte din toropeală şi să-şi grăbească înaintarea. Pe planeta noastră se face o anumită evoluţie, care cere suferinţă şi se prezintă sub diferite aspecte şi grade. Hai să gradăm scara evoluţiei morale asemenea unui termometru.

La un moment dat, spiritele de aici devin pe scara evoluţiei morale mai înaintate, fenomen petrecut după coborârea şi întruparea marelui nostru Solar. învăţătura Lui a provocat un salt moral de 100°.

După aceea, încetul cu încetul, termometrul moralităţii a scăzut, până ce în zilele noastre a ajuns la 10° şi merge scăzând spre 0°, când viaţa va deveni o povară şi traiul un iad.

Atunci va fi nevoie să coboare din nou marele nostru Păstor pentru a lumina lumea cu lumina Iubirii Sale. Domnul va coborî din nou, pentru că suferinţa va deveni atât de mare încât suspinele şi strigătele de durere vor umple spaţiile acestui sistem planetar, vor ajunge până în Soare, copleşind cu întristare lumea îngerilor solari. în faţa acestei cumplite jelanii, îngerii solari vor spune:

„Doamne, jale mare este pe planeta Pământ. Au plecat de acolo duhurile evoluate şi au sosit valuri de duhuri înapoiate, viaţa celor rămaşi acolo devenind de nesuferit." Atunci marele Păstor va zice:

„Mă voi duce din nou acolo, pentru ca prin sacrificiul Meu trupesc, prin învăţătura Mea şi prin exemplul răbdării Mele fizice şi psihice să-i întăresc, să-i ridic din ignoranţa în care se zbat".

Aşadar venirea Guvernatorului nostru suprem a fost şi va fi determinată de scăderea moralităţii, nestânjenită de conducătorii omeneşti.

Duhul poate să avanseze pe plan intelectual până la gradul de duh alb, dar dacă nu este moral, va avea haina fluidică albă plină de pete negre.

Evoluţia morală este mai severă, mai grea decât evoluţia intelectuală.

Evoluţia intelectuală este lăsată la liberul arbitru al duhului, pe când cea morală este absolut obligatorie.

Ori de câte ori greşim - fie ca duh întrupat, fie ca duh destrupat - ni se pune o nouă pată pe albul imaculat al gradului nostru.

Marele Păstor - cunoscând mersul vieţii terestre, provocată de emigrări de duhuri, ştiind cu mii de ani înainte ce are să se petreacă printre oamenii trupeşti - anunţă din vreme, prin profeţii Săi, noua Sa venire.

Toţi din spaţiu îl admiră, îl adoră pentru sacrificiul Său, de a coborî din Gloria Cerurilor în noroiul vieţii umane, pentru a da o nouă direcţie morală, mântuind lumea pentru o bună perioadă de timp de suferinţa produsă de ignoranţă.

Când într-o parte a pământului conducerea ajunge pe mâna duhurilor roşii - cum a fost Imperiul Roman, condus de împăraţi, duhuri roşii care se întreceau prin cruzimi şi crime - este necesar să coboare Guvernatorul solar pentru a fonda o nouă religie, trecând puterea duhurilor roşii în mâna albaştrilor, şi chiar a albilor, când s-a înscăunat religia creştină.

Când timpul va veni din nou - şi nu e prea departe - Domnul nostru va reveni pe norii Săi simbolici şi se va întrupa din nou. Cei mari de la noi, sub prestare de jurământ, afirmă că Guvernatorul solar a mai fost pe pământ sub numele de marele Krishna şi, mai înainte de acesta Rama.

Binecuvântat fie numele infinitului Tată divin că ne trimite asemenea străluciţi Slujitori ca să mântuiască sufletele noastre. Amin." Din tainele vietii si ale Universului, Scarlat Demetrescu

INSTIINTAREA TATALUI DIVIN DESPRE TOT CEEA CE SE PETRECE IN COSMOS

Religia cea mai înaltă de azi, ca şi cele din veacurile uitate, este doar o sinteză a unor succinte cunoştinţe cereşti, suficientă totuşi ca hrană sufletească pentru marele public profan.

Prin profani înţelegem pe cei ce nu sunt în legătură cu noi, şi chiar şi pe cei care - deşi au intrat în legătură cu noi - cunosc prea puţin din alcătuirea lumilor invizibile.

Numai duhurilor întrupate, care au un grad superior în lumea cerească a Terrei, avem permisiunea de a le comunica înaltele cunoştinţe referitoare la alcătuirea cosmosului şi la Foiţele guvernatoare.

Tatăl divin, Forţa primă sau Forţa supremă este Unul. Unic este Dumnezeu, afirmă Moise, Budha, Isus şi toţi proorocii noştri. Toate duhurile care au evoluat într-o durată de timp incalculabilă, şi au ajuns la dreapta Tatălui suprem, adică în Laborator, au rangul de Divinitate.

Ele nu sunt egale cu Forţa primă, cu Suveranul unic al tuturor, ci sunt doar mari Forţe divine. în fruntea ierarhiei Divinilor este un Guvernator suprem, căruia toţi ne închinăm; doar Lui trebuie să se roage popoarele acestui pământ.

Fiinţa supremă, peste toţi Divinii din Laborator, este numită Tatăl suprem. El este înştiinţat de tot ce se petrece atât în Laborator, cât şi în cele patru universuri.

Se pune întrebarea: Cum este El înştiinţat? Tot ce se petrece pe Pământ trebuie imediat comunicat Guvernatorului Pământului, care are gradul de înger-căpetenie şi este reprezentantul Tatălui suprem.

Funcţia de Guvernator al Pământului a fost instituită chiar de la facerea planetei. Guvernatorul planetar a prezidat, prezidează şi va prezida atâta timp cât există Pământul. De miliarde de ani El conduce această planetă.

Funcţia de Guvernator planetar este permanentă, dar cel ce o îndeplineşte este schimbat. Unul dintre Guvernatorii Pământului este acum spiritul care într-una din întrupările sale a fost conducătorul evreilor din Egipt spre Canaan.

Deja citesc în mintea cititorului creştin o idee retrogradă şi un sentiment de contrarietate, dar totuşi, acesta este adevărul.

Aflaţi că Guvernatorul Pământului nu este nici evreu, nici egiptean, nici creştin, ci este făuritorul unei religii, întemeiată din ordinul Suveranului acestui sistem solar - fostul Isus, precum tot El, Guvernatorul solar a ordonat întemeierea celorlalte religii, de către Budha, Confucius şi Mahomed.

Guvernatorul planetar trebuie să fie la curent cu tot ce se petrece pe Pământ, iar la rândul său, are obligaţia să înştiinţeze pe Stăpânul său direct - Guvernatorul solar, de tot ce se petrece pe această sferă a împărăţiei Sale, din punct de vedere politic, social, moral şi spiritual. Guvernatorul solar este mai mare în grad decât îngerii Săi solari şi mai mare, bineînţeles, şi decât Guvernatorii planetari ai sistemului Său.

Din această cauză, El poartă titlul de Fiu de Dumnezeu. în jurul Fiului de Dumnezeu sunt îngerii Săi, aspiranţi la rangul de Fii de Dumnezeu. Ei sunt mai mari decât Guvernatorii planetari. Guvernatorul solar împreună cu aceşti aspiranţi de Fiu de Dumnezeu formează garda de înştiinţare a Unicului din Laborator. Când sunt trimişi în misiuni, Ei pot străbate spaţiile universului de la un astru la altul, putând călători până în Sfera divină.

Divinul nostru Guvernator solar posedă o memorie vastă. El a venit aici cu toată gama de materii şi duhuri pentru a forma acest sistem, pe care-1 va prezida până la dispariţia celei din urmă planete - soarele nostru actual. Guvernatorul solar este informat de tot ce se petrece pe alte astre, precum şi pe planetele lor. El comunică mental Părintelui Său tot ce se petrece în sistemul Său.

Aşa de exemplu, când au pierit animalele antediluviene, El a comunicat Unicului dispariţia lor de pe pământ. Divinul Tată suprem s-a întristat şi a dat ordin ca acestor vieţuitoare, ale căror forme s-au înscris pe veci în arhiva universului, să li se facă, de către îngerii constructori, corpuri noi, pe alte planete, ajunse la gradul Pământului, pe vremea când poseda asemenea forme de trupuri animale.

Acum acele animale ale noastre trăiesc pe alte planete, mai tinere decât Pământul. Tatăl a grăit Constructorilor Săi: „Nici o vietate, nici cea mai mică pasăre sau insectă, nici o creaţie de-a Mea să nu fie fără cuibul său -planeta sa - şi fără trupul său, în care să evolueze". Tatăl este înştiinţat de evenimentele importante, şi nu de toate întâmplările mărunte, ca de exemplu: un oarecare duh întunecat a încălcat legea divină şi a omorât.

Această faptă este lăsată în seama slujitorilor Tatălui, de pe planeta respectivă. în rezumat, Tatăl suprem este înştiinţat, pe calea undelor, de Guvernatorul solar, căruia Guvernatorul planetar Ii comunică tot ce se întâmplă pe planeta sa.

Din timp în timp, pleacă din Soare câte un înger solar, în misiune pe fiecare planetă a acestui sistem. Orice înger al planetei noastre este un simplu înger planetar, dar orice înger solar venit în misiune pe Pământ se numeşte Purtătorul de Adevăr, Cuvântul Adevărului.

Când un asemenea Mesager solar se anunţă că vine la noi, miliarde de duhuri pământeşti se înalţă în văzduh şi îl primesc în cântece, slăvind pe Tatăl ceresc.

El este primit de îngerii Pământului, în frunte cu Guvernatorul nostru, fostul Moise, şi suntem cu toţii fericiţi, prin faptul că privim faţa orbitoare a Celui ce ne este dătător de speranţa unui nou pas spre progres.

De regulă, Mesagerul solar coboară într-o anumită perioadă a anului terestra, şi anume la începutul Săptămânii Patimilor, şi se înalţă după terminarea ei.

Câteodată coboară şi în alte perioade ale anului. Nu există an fără ca acest reprezentant al Domnului nostru solar să nu vină la comemorarea patimilor Domnului. Cu peste două mii de ani în urmă, un Mesager, Fiu de Dumnezeu, a sosit din Laborator în Soare, cu ordinul Unicului Tată, ca Guvernatorul nostru solar să se întrupeze pe pământ.

Supus ordinului, Guvernatorul solar a coborât pe planeta noastră, însoţit de o ceată de aspiranţi, Fii de Dumnezeu. Mesagerul sosit din Laborator, a rămas în Soare, ţinând locul Guvernatorului solar până revine la Tronul împărăţiei Sale. După întoarcerea Guvernatorului nostru în Soare, Mesagerul Tatălui s-a întors şi El în Sfera-Laborator. Suntem informaţi că acum Suveranul nostru solar este aşteptat să se întrupeze pe o altă planetă a sistemului Său, în vederea evoluţiei morale şi sociale a populaţiei de acolo.

Din cauza ideilor noi propagate în sânul populaţiei planetelor împărăţiei Sale, Guvernatorul solar îşi atrage supărarea, urgia şi pedeapsa cu moartea asupra trupului Său. El se supune cu umilinţă distrugerii trupului Său, căci aşa I s-a ordonat de Tatăl Său ceresc, în vederea evoluţiei supuşilor Săi. El se face om, dar nu este lăsat singur, ci toată ceata de mari Divini aspiranţi, Fii de Dumnezeu, cu care a venit, îi vorbesc, I se arată şi îl încurajează în misiunea Sa umano-cerească.

Guvernatorul solar nu a venit să răscumpere păcatele omenirii, cum greşit se spune de cei ce nu cunosc tainele noastre.

El nu a răscumpărat păcatul nimănui, ci a venit ca o Pildă vie, ca Reprezentantul Unicului Tată, pentru a schimba, prin forţa învăţăturilor Sale, curentul de idei egoiste în idei altruiste.

La baza tuturor ideilor Sale stau tainele Cerurilor şi iubirea dintre copiii aceluiaşi Tată."

Din tainele lumii si ale Universului, Scarlat Demetrescu

CEI TREI GUVERNATORI AI UNIVERSULUI

CEI TREI GUVERNATORI - SFANTA TREIME - ALFA & OMEGA 

Omenirea terestră merge cu paşi uriaşi spre progres. Suntem convinşi că peste câteva secole omul trupesc va fi pus în posesia unui aparat cu ajutorul căruia ne va vedea şi auzi.

Atunci, certitudinea existenţei noastre, a duhurilor şi îngerilor, va înlocui necunoaşterea şi ignoranţa omului de azi.

Mă vei întreba: „Dar ce sunt îngerii?" îngerul este tot un spirit ca mine, numai că el şi-a terminat evoluţia umană, reîntorcându-se în Sfera-Laborator, unde a stat câteva zeci de mii de ani, s-a supus la toate probele de acolo şi reuşind a revenit din nou în sfera creată, pentru a împlini de această dată evoluţia de înger planetar. îngerul planetar va veni pe o planetă pentru a conduce evoluţia fraţilor săi duhuri umane.

Când termină întreaga evoluţie de înger planetar, se reîntoarce în Laboratorul divin, unde stă alte câteva zeci de mii de ani, dând şi de această dată examenul de rigoare. Reuşind să ia acest examen, obţine gradul de înger solar, după care vine din nou în sfera creată, pentru a studia mai departe şcoala vieţii, dar de această dată ca duh de astru sau înger solar.

Când termină şi această vastă şcoală pe toate categoriile de astre, se aşează pe unul din marii curenţi magnetici ai universului şi soseşte din nou în Laborator, unde va rămâne zeci de mii de ani, pentru obţinerea altor grade şi mai înalte.

Aşadar, omul va evolua prin toate etapele planetare pomenite şi devine înger planetar. Va evolua ca înger planetar, din planetă în planetă, prin toate treptele de înger planetar, până va ajunge Guvernator planetar.

Odată atins acest grad, va deveni înger solar. Va evolua ca înger solar prin toate trei etapele solare şi, pe rând, prin toate gradele de sori, devenind înger laboratorian. Trei etape de înger au fost pe o planetă, trei etape pe un astru, trei grade în Laborator. Şi aşa va fi, din trei în trei, până la infinit.

Când trece prin cele trei trepte de înger laboratorian, va deveni Aspirant de Fiu de Dumnezeu, după ce ca înger laboratorian a fost Creator de forme fluidice şi apoi Creator de materii fizice. Când va fi obţinut gradul de Fiu de Dumnezeu, i se va acorda conducerea unui astru ca şi Domnului nostru solar, Christianul nostru.

Domnul nostru solar este A (Alfa) şi Q. (Omega) acestui sistem solar. în scopul evoluţiei noastre cu toţii defilăm prin faţa Lui, El însă va rămâne până la sfârşitul sistemului Său - aproximativ zece miliarde de ani. j Arta de a conduce un sistem solar este egală - în mic - cu arta de a conduce cosmosul.

Din punctul de vedere al guvernării, Fiul este egal în grad cu Tatăl ceresc. Guvernatorul Pământului conducând acest mic corp ceresc, din punct de vedere al guvernării este egal cu Tatăl şi Fiul. Prin urmare, avem un Guvernator central, un Guvernator solar şi un Guvernator planetar, adică Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Aşadar, Divinitatea la lucru este reprezentată prin trei. Câte trei conduc, după puterile Lor, câte o unitate cosmică. Ei sunt egali ca guvernare, şi totuşi Unul este Domnul Dumnezeul nostru. Aşa fiind, eu ca duh nu mă prosternez prin închinăciuni decât Unului, Fiinţei supreme a tuturor existenţelor. Nu mă pot ruga decât unui singur Dumnezeu.

Cine se închină la mai mulţi greşeşte. Se cade ca omul să se roage Unicului, deoarece Guvernatorul Pământului spune:

„Eu sunt duhul Adevărului şi vorbesc şi fac în numele Fiului".

Guvernatorul solar, Fiul, spune din Soarele Său:

„Eu sunt Fiul Lui Dumnezeu şi în numele Lui fac ceea ce fac, în numele Lui leg şi dezleg".

Dragă frate, urmează ca omul să se roage, să mulţumească Unicului Dumnezeu. La ruga lui astfel formulată orice duh consacrat îl va ajuta. Conducerea Pământului îmi propun să vorbesc azi de marele nostru superior, cunoscut de voi sub numele de Sfântul Ioan.
Cine este Sfântul Ioan la noi? Voi îl socotiţi între sfinţii pământului.

El însă e mai presus de un sfânt, este un înger, un spirit care prin evoluţie a ajuns la rangul de primul între îngerii Pământului. Cu altă ocazie, am spus că în jurul pământului există două zone: una mai apropiată de pământ, numită zona de trai şi evoluţie a spiritelor umane, şi alta superioară, externă, numită zona de evoluţie a îngerilor Pământului.

Zona îngerilor este împărţită în trei subzone, sfere fluidice locuite de trei categorii de îngeri. Aşadar există trei etaje suprapuse, sfere concentrice deosebite între ele prin felul undelor care circulă prin ele şi prin fineţea fluidelor lor. Evoluţia Pământului, cu tot ce este pe el, este condusă de îngerii Pământului.

Această evoluţie se face lent şi durează miliarde de ani. îngerii planetari au venit aici o dată cu nebuloasa solară şi au asistat la desprinderea pământului din soare, au asistat de la începutul existenţei pământului şi vor sta aici până la disoluţia sa desăvârşită. Ei au asistat la toate peripeţiile acestei planete şi vor prezida şi ordona tot ce va fi necesar ca viaţa de pe acest mic corp, praf pierdut în imensitatea sferei creaţiilor, să ajungă la to (omega) evoluţiei sale.

In fruntea tuturor îngerilor se află o Conducere treimică. Prin voinţă, gândire şi simţire, această Treime face un Unu desăvârşit. Tatăl divin a stabilit acest fel de guvernare în toată creaţia Sa.

Sfânta treime este în toate: în compunerea materiei, în asocierea duhurilor, în conducerea creaţiilor etc. Sfera divină este şi Ea tot treimică. Primul din Treimea guvernatoare a Pământului este reprezentantul Tatălui ceresc pe planeta noastră.

El veghează ca Legile şi Voinţa Tatălui să fie aplicate mereu pe această planetă. Al doilea este reprezentantul Divinului solar pe planeta noastră. El supraveghează ca Legile Fiului divin, hotărârile Divinului solar, să fie îndeplinite întru totul pe Pământ, căci Guvernatorul solar nu face voia Sa, ci, în definitiv, pe a Tatălui care i-a încredinţat această împărăţie a spaţiilor cereşti.

Al treilea din Treimea guvernatoare a Pământului este suveranul direct al acestui glob. El veghează ca legile şi evoluţia Pământului să fie urmate pas cu pas, ordonând, în numele sfintei Treimi planetare, să se facă într-un fel şi nu altfel. Sfânta Treime a Pământului este sub binecuvântarea Tatălui, dar instituită sub conducerea directă a Fiului.

Cei trei Guvernatori planetari sunt A {Alfa) şi Q, {Omega) planetei Pământ. Ei sunt trei într-unui, reprezentând virtual pe unicul Stăpân al lumilor, pe primul Creator. Dintre aceşti trei, primul este preşedinte, El este Divinul Pământului. Nici o planetă nu este lipsită de această conducere treimică. Pentru toţi şi toate, duhuri şi oameni, primul este al treilea şi al treilea este primul.

Din timp în timp, aceste duhuri, căpetenii-îngeri, se coboară la suprafaţa pământului, facându-se şi ei oameni.

Primul dintre cei trei Guvernatori ai Pământului, A1 (Alfa prim), a fost de multe ori întrupat pe pământ, pentru luminarea şi îmboldirea omenirii.

In multiplele sale întrupări a fost în India sub numele de Arjuna, în Persia - Parsifal, în Asiria - Rasik, în Egipt - Hermes, Moise, Osimandias etc.

Cel de-al doilea, A" (Alfa secund) al cetelor îngereşti s-a întrupat şi El de multe ori, purtând diferite numiri, dintre care cea de Sfântul Ilie şi Ioan Botezătorul. în fine, cel de-al treilea Guvernator planetar, A'" (Alfa terţ) a avut - ca oricare mare Lumină a spaţiilor - mai multe întrupări, dintre care cea din urmă este cunoscută sub numele de evanghelistul Ioan, iubitul ucenic al Domnului.

Cu toţii au fost oameni modeşti, oameni ca oricare alţii, dar dincolo de ei se ascundeau Lumini dintre Luminile cereşti.

De câte ori Guvernatorul solar a coborât pe Pământ şi s-a făcut om, a coborât şi reprezentantul Său din Treimea conducătoare a Pământului.

A" (Alfa secund) s-a întrupat în Ioan Botezătorul, înaintea Suveranului sistemului nostru solar. Isus a venit la reprezentantul Său ca să-L boteze, dar Ioan a grăit: „Nu sunt vrednic să Te botez". Isus i-a răspuns: „A1 (Alfa prim) te-a ales pe tine A" (Alfa secund) şi Eu cer de la tine botezul sfânt, ca să recunosc puterea lui A' - Guvernatorul suprem al planetei Pământ, numit de Mine, în numele Tatălui Meu. A' te-a numit pe tine, în numele Meu, prin puterea Mea, iar acum Mă supun puterii Mele, care prin tine se întoarce la Mine. Amin. "

Armonia desăvârşită domneşte pe toate sferele create de Tatăl. Nimeni şi nicăieri nu se poate plânge că i s-a făcut vreo nedreptate. Justiţia divină dă dreptate tuturor, după meritul lor. Dreptatea este decernată de Forul suprem judecătoresc al fiecărui glob, care hotărăşte în numele Tatălui ceresc.

Nimic nu se poate face pe pământ - război, revoluţie etc. - fără ştirea şi aprobarea sfintei Treimi planetare, Guvernatorul planetar, A {Alfa) şi O (Omega) planetei Pământ. Fiecare din cei trei A (Alfa) are sub ascultarea sa trei duhuri cereşti - numite Asesori.

Prin urmare, există nouă Asesori. Când unul din cei trei A (Alfa) coboară la suprafaţa pământului, pentru a se întrupa, locul său este ocupat, temporar, de cei trei Asesori corespunzători.

Astfel, când A" (Alfa secund) s-a coborât şi s-a întrupat ca om, sub numele de Ioan Botezătorul, a fost înlocuit de Asesorii săi, pentru ca Treimea supremă să fie întreagă.

La fel s-a întâmplat şi când a coborât A'" (Alfa terţ), al treilea factor al sfintei Treimi planetare, pentru a deveni ucenicul cel mai tânăr al Domnului. Când A" (Alfa secund) şi A"' (Alfa terţ) au fost deodată oameni pe pământ, pentru a fi în preajma divinului Guvernator solar, conducerea Pământului se compunea din şapte duhuri: Alfa prim (A1 ), cei trei locţiitori sau Asesori ai secundului (A"), plus cei trei locţiitori ai terţului (A'") - stăpânul acestei planete.

Extrem de rar s-a întâmplat, în trecutul Pământului, să coboare deodată cei trei Alfa. în acest caz, locţiitorii au fost în număr de trei ori trei - nouă Asesori, duhuri îngeri. în infinita Sa înţelepciune, Tatăl a socotit că nu este bine ca numai unul să hotărească.
De aceea El a instituit treimea.

Primul formează teza, al doilea stabileşte antiteza şi al treilea hotărăşte.

Totul se face după următorul model divin: cel dintâi propune o teză, o părere asupra unei probleme oarecare.

Al doilea respinge acea părere, propunând alta. Al treilea judecă cele două păreri şi apoi hotărăşte.

Primul nu are voie să argumenteze, ci numai propune.

Al doilea nu are voie să fie de acord, să se unească cu părerea celui dintâi, de orice fel ar fi ea, el nu poate decât să emită o nouă propunere.

In fine, al treilea, examinând cele două propuneri se poate uni cu una din ele, sau poate prezenta o nouă propunere. Cuvântul său este hotărâtor, deşi este al treilea Alfa (A'") — cel mai mic.

Nici unul nu poate lucra independent. înţelepciunea divină a statornicit pentni totdeauna ca să poată fi pusă în execuţie numai lucrarea hotărâtă în consiliu, după modelul de mai sus.

Odată ce Treimea conducătoare s-a pronunţat, toate duhurile pământului trebuie să se supună hotărârii sale. Cei nouă Asesori au fiecare lângă ei câte trei ajutoare, tot îngeri, duhuri ale Adevărului, sau sfinte duhuri. De trei ori nouă fac douăzeci şi şapte de ajutoare, numite Delegaţi.

Aşadar, Forul suprem sau Tribunalul suprem al Pământului se compune din 3 Alfa, 9 Asesori şi 27 Delegaţi. în total 39 de membri, sau sfinte duhuri, iar toţi la un loc sunt denumiţi Sfântul Duh.

Lumea spaţială a Pământului că ai o părere rea despre politică şi tot ce ţine de ea. Motivul? Convingerea că interesul îi determină pe toţi să se zbată, iar nu dragostea de propăşire a celor mulţi. Cu toate acestea, sus la noi, între multe altele, se face şi politică.

Toate afacerile terestre, din punct de vedere social şi religios, sunt hotărâte, în ultimă instanţă, de cei trei Guvernatori planetari, A (Alfa) şi Q. (Omega) planetei Pământ.

Pentru ca acţiunea lor să fie unitară, sunt legaţi unul de altul printr-un cordon fluidic solar, legătură divină făcută de trei reprezentanţi sau mandatari ai Treimii solare.

Trinitate există pretutindeni, fiind o forţă care lucrează din veşnicie. Prevăzătoare, Divinitatea a orânduit forţe opuse peste toate miliardele de corpuri cereşti, ca nu cumva să intervină vreodată arbitrarul. în faţa acestei treimi, s-a instituit şi o treime opoziţionistă.
Deşi cei trei Alfa sunt spirite de înaltă ştiinţă şi sfinţenie, totuşi Tatăl divin a socotit că e posibil să greşească, şi pentru deplina siguranţă a Armoniei divine, a instituit şi forţe treimice contrare.

In marile probleme de conducere şi evoluţie prima treime propune, iar a doua treime - ocazional constituită - poate să fie de părere contrară. în acest caz, se desemnează din subalterni a treia treime, care - deşi mai mică în grad - hotărăşte într-un fel sau altul.

Această hotărâre este definitivă şi fără apel, fiind pusă imediat în aplicare. Să dau un exemplu. Forţa treimică primă spune^ „Să se declare război între X şi Y". A doua treime poate riposta: „Nu, să nu fie război între ele". în fine, a treia forţă treimică hotărăşte: „Să fie război, dar nu acum".

Prin urmare, nu există decât o singură conducere - sfânta Treime planetară, A (Alfa) şi Q. (Omega) planetei Pământ. Dar în anumite probleme deosebite - prefaceri sociale, întemeieri de Comunicări din Cer 207 religii, războaie etc. - se instituie un for compus din trei treimi, hotărând a treia, cea mai mică în grad.

Dar hotărârea lor trebuie să poarte pecetea binecuvântării cu Amin a Stăpânului sistemului nostru planetar, a Guvernatorului solar, care - la rândul Său - se pronunţă în numele Tatălui ceresc. în cosmos domnesc trei legi: Legea Tatălui, Legea Fiului şi Legea Sfanţului Duh.

Legea Tatălui se aplică Entităţilor care îşi fac evoluţia în gradul de Creatori divini sau Laboratorieni. Legea Fiului se aplică entităţilor spirituale care îşi fac evoluţia solară. Legea Sfântului Duh se aplică duhurilor care îşi fac evoluţia planetară. Evoluţia divină se face în Sfera Laboratorului central, evoluţia solară - pe sori, iar cea planetară - pe planete.

Pe Pământ spiritul uman îşi face şcoala în trei zone sau nivele suprapuse, având forma unor sfere concentrice, de la suprafaţa pământului în sus. Deasupra lor se află al patrulea nivel, al îngerilor. Aşadar planeta noastră are în jurul ei patru mari zone fluidice1 : trei umane şi una angelică. Iată înţelesul celor patru evanghelişti ai Domnului, cele patru zone fluidice fiind reprezentate concret prin patru cuvântători ai înţelepciunii Domnului.

Zona îngerilor este împărţită în trei sfere diferite prin calitatea fluidelor ce o alcătuiesc şi prin rangul îngerilor care o populează. Venind de la exterior spre suprafaţa pământului, avem:

1. Sfera îngerilor de evoluţie divină;
2. Sfera îngerilor de evoluţie solară;
3. Sfera îngerilor de evoluţie planetară. în aceste trei sfere se hotărăşte toată viaţa voastră uman-trupească.

Sub zona angelică - formată din trei sfere angelice - se află trei zone umane:

I. Zona duhurilor albe - cea mai îndepărtată de pământ;
II. II. Zona duhurilor albastre;
III. III. Zona duhurilor roşii — înconjoară suprafaţa pământului. îngerii primesc ordin din Sfera divină sau din Soare şi le aplică ad litteram, asupra lumii trupeşti de la suprafaţa pământului.

Planeta Pământ este formată din Cerul sau spaţiul său ceresc - locuit de entităţi spirituale, şi din globul terestru, Terra - populat de entităţi spirituale întrupate.

Cerul este împărţit în patrii zone fluidice: una angelică şi trei umane. Fiecare zonă se divide în trei sfere.

Sferele umane sunt împărţite în câte trei inele, divizate la rândul lor în trei spaţii.

Prin urmare, zona fluidică umană cuprinde de 3 ori 27 de spaţii - 81 de spaţii cereşti, spirituale, sub forma unor sfere concentrice locuite de duhuri umane.

Fiecare din cele trei zone umane - albă, albastră şi roşie, populate de spirite umane, de oameni spaţiali - este împărţită în câte trei sfere.

Prin urmare, există nouă sfere fluidice umane: trei ale duhurilor albe, trei ale duhurilor albastre şi trei ale duhurilor roşii.
Zona albilor este populată de spirite umane albe de trei categorii: om alb divin, om alb solar şi om alb planetar.

Aceeaşi împărţire pe categorii există şi în etajele albastre şi roşii. Aşadar avem de trei ori spirite divine, solare şi planetare.
De trei ori trei fac nouă categorii de spirite umane.

Deasupra lor sunt cele trei etaje angelice, cu câte trei categorii de îngeri.

In total există douăsprezece etaje, cu douăsprezece categorii de duhuri. în fruntea fiecăruia din aceste douăsprezece etaje - nouă umane şi trei angelice - se află câte o treime angelică.

Prin urmare, în lumea spaţială a Pământului există douăsprezece domnii. Nu unul conduce fiecare domnie, ci câte trei, adică conducerea este şi aici treimică.

Cu alte cuvinte, cele douăsprezece etaje sunt conduse de douăsprezece treimi. în linie generală treimea este formula de conducere a lumii angelice, iar douăsprezece - a lumii umane.
Fiecare treime are responsabilitatea şi conducerea lumii duhurilor din etajul său. Dar când este nevoie de o consultare şi hotărâre generală, aplicată jos, oamenilor de pe pământ, se adună soborul celor douăsprezece etaje, adică cei douăsprezece primi din fiecare treime.

Iată înţelesul pentru care Domnul şi strălucitul nostru Stăpân solar, când s-a coborât pe Pământ şi s-a făcut om trupesc, şi-a adunat înjur douăsprezece apostoli, reprezentanţi ai celor douăsprezece etaje ale Pământului, dintre care unii au coborât odată cu El iar alţii chiar înaintea Lui.

Marele Isus i-a adunat în jurul Său pe reprezentanţii celor douăsprezece etaje sau domnii, şi la cina cea de taină le-a ordonat ce să facă. Rupând pâinea, a adăugat: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu care pentru voi se frânge". Apoi, oferindu-le cupa cu vin, le-a zis: „Luaţi şi beţi, acesta este sângele Meu, care se varsă pentru voi şi pentru cei mulţi ai planetei Pământ".

Puţini dintre voi, cei de jos, cunosc înţelesul acestor tainice cuvinte. Pâinea este produsul fainei, iar făina este bobul de grâu sfărâmat. Grâul s-a făcut mare şi a rodit, prefăcând pământul absorbit în stare de soluţie prin rădăcinile sale.

Aşadar pâinea este pământ transformat. Dar, în definitiv, mineralele globului nostru au provenit din transformările fluidului originar al nebuloasei planetare, care - la rândul ei - a fost o parte din nebuloasa solară. Fluidul solar este materia cu care Stăpânul nostru a venit din Sfera divină, de la Tatăl, este proprietatea Fiului, parte integrantă din împărăţia Sa. în acelaşi timp, planta primeşte mereu raze fluidice de la Soare.

Numai graţie razelor cosmice şi solare planta a crescut şi a făcut spice. Prin urmare, în fiecare bob există o părticică fluidică din însăşi corpul sferei solare care este împărăţia Domnului.

Aşadar pâinea conţine ceva din însuşi corpul Celui ce conduce acest sistem planetar. Aceeaşi explicaţie corespunde şi vinului, care şi el conţine particule fluidice din corpul divin al Domnului. Ordine noi sosesc din Sfera centrală în Soare. Aceste ordine sunt decodificate în Soare - pentru a fi înţelese de îngerii planetari - fiind trimise la fiecare planetă, potrivit gradului şi momentului în care se află acea planetă, în mersul său evolutiv.

Sfânta Treime planetară, A {Alfa) şi Q. {Omega) planetei Pământ primeşte ordinul divin, îl analizează, îi vede înţelesul, şi după ce îl decodifică pe o altă gamă, îl transmite celor douăsprezece conducători ai celor douăsprezece zone ale Pământului.

Acest consiliu examinează mijloacele de execuţie ale ordinului respectiv şi apoi se trece la punerea lui în practică. Fiecare înger conducător cheamă pe subalternii săi pentru executarea ordinului. Toată lumea angelică lucrează mereu, prin puterea uriaşelor lor forţe spirituale, la împingerea mai departe a prefacerilor, fie a materiei globului, fie a fiinţelor de pe suprafaţa sa.” Din tainele vietii si ale Universului, Scarlat Demetrescu

OMUL CA DAR

MERYLIN MONROE I Cercetari in lumea nevazuta

Bucureşti, 16 noiembrie 1965 MERYLIN MONROE - artistă americană - rătăcitoare Am vrut să cunoaștem esența actriței americane Merlyn Monroe, care s-a sinucis, tânără fiind și plină de glorie într-o beție narcotică.

 Veronica: - Da! Apare… vai săraca… ce îmbătrânită e!... Și când te gândești ce frumusețe de femeie era…acum nu e deloc frumoasă...nimic din ce a fost nu mai are sărmana… mi-e milă de ea… cred că e amărâtă rău. 

George: - Fii binevenită Merylin!... 

Merylin: - Vă mulțumesc!... Vă mulțumesc că mi-ați prilejuit câteva clipe de recreere. Ce bine e la voi! 

George: - Dar unde ești, că ți se pare bine la noi? Merylin: - Nicăieri!... Rătăcesc căutând un loc și nu găsesc. Nu știu să să spun pe unde umblu… 

George: - Ce bucurie ai? 

Merylin: - Nici una! George: De ce nu cauți să stai lângă unii oameni? 

Merylin: - Ce să iau de la ei? Vaete, suspine, alergări? Unde sunt eu toți aleargă, toți se tânguiesc… Doresc să aibă un loc stabil și nu-l au… Am blestemat că nu am un loc unde să mă odihnesc… blestem și acum și acest blestem mă sfâșie, mă chinuie și mai mult, pentru că tot pe mine se întoarce.

 George: - Și nu poți cel puțin să taci? 

Merylin: - Ce mult face omul cu mintea întreagă pe pământ! Cum poate să urce scări nebănuite și neînchipuite de ei în viață… 

George: - Ai fost frumoasă și iubită și tu Merylin.

 Merylin: - La ce mi-a folosit? George: - Filmele tale și acum se văd pe ecrane… 

Merylin: - Nu mi-aduc nici un folos… Nu mă ajută cu nimic… 

George: - Vrei să ne arăți culorile de bază? 

Merylin: - Ce culori să mai vezi la mine… o rătăcită, o nenorocită… ni mă mai face să le văd și eu, că mă sfâșie… 

George: - Bine, nu le arăta… 

Merylin: - Eu am fost cea mai săracă de pe pământ, că n-am avut mintea întreagă… 

George: - Te poți duce Merylin!" Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii 

PAUL PIERRE GUIN I Cercetari in lumea nevazuta

"București – 5 Iunie 1965 Paul Pierre Guin - sepia pe piept, galben pe abdomen, restul murdar; - fixat prin culoare gravă, în locuri de chin. Am rugat pe Siu, să ne asiste discuţia cu un spirit fixat prin culoare gravă, în locuri de chin. 

SIU KARTA: - În Numele Aceluia care vin la voi, fiţi binecuvântaţi, bunii mei prieteni şi fraţi! De data aceasta am fost aproape de tot. Ce să fac, dacă iubesc Pământul?! Dacă aş putea, i-aş lua pe toţi cu mine, în locul meu! De aceea m-am făcut hoinar, să le spun tuturor dreptatea Aceluia pe care Îl iubesc. Eu, locul nu mi-l schimb şi nici nu doresc să-l schimb, dar doresc să fie cât mai mulţi cu mine acolo, sau mai sus decât mine, de se poate! Ştiu ce vreţi să cercetaţi: un spirit cu o culoare gravă, fixat într-un loc de chin. Bine, hai, să-l chemăm! 

Veronica: - Siu a căpătat o expresie autoritară şi priveşte într-o parte... După circa două minute, apare cineva, care se înclină cu mâinile pe piept şi îngenunchează în faţa lui Siu. 

SIU KARTA: - Ridică-te, omule! 

Veronica: - Este un om foarte îmbătrânit, îmbrăcat într-o haină neagră, lungă până în pământ şi cu capul descoperit... Nu pare rău... Trapezul frunţii este cu baza mică în sus... semn al inferiorităţii spirituale. 

SIU KARTA: - Spune, omule, cine eşti şi din ce neam? 

Necunoscutul: - Mă numesc Paul Pierre Guin. Am fost în lumea pământeană preot catolic. Nu am avut parohie; am fost misionar. Acum, tocmai descurcam hainele mele de nişte ghimpi care mereu se prind de ele şi se fac ghemotoace, ghemotoace şi atât de mult sângerez pe mâini când le desfac (îşi arată mâinile; parcă-s fripte)! Da, da, ca o arsură mă ustură. Prin locurile unde stau eu, abia te poţi strecura printre arbuşti şi tufane, care la prima vedere par inofensive, dar când te atingi de ele, îţi dau impresia că vor să sugă din tine ceva. Sunt numai spre chinul nostru! Sunt unele tufane, ca nişte păstăi; cum le atingi, se desfac şi se prind de tine, căutând să te oprească şi să se lipească. Acesta este chinul nostru, al tuturor acelora, care, în trup, am fost ipocriţi şi făţarnici, acelora care, sub rasa de preot, am necinstit Numele Aceluia pe care Îl reprezentăm între oameni. 

George: - Ce poţi să ne spui, din activitatea ta de misionar? 

P.P.GUIN: - În munca mea de misionar, am stat şi prin Italia vreo patru ani, prin Spania vreo doi, prin Elveţia nu mai ştiu cât. Nu mi-am făcut numai misiunea mea de misionar, ci am făcut şi ceea ce nu trebuia, depăşind misionarismul meu de multe ori, adică prin faptele grave pe care le-am făcut, am făcut să sângereze pe Acela pe care Îl prezentam oamenilor. Munca mea de învăţător misionar, a făcut să necinstească pe Acela pe care Îl reprezentam. 

George: - Prin ce an ai trăit? 

P.P.GUIN: - Precis, nu mai ştiu. 

George: - Ce naţie eşti? P.P.GUIN: - Sunt de origine franceză. 

George: - Cine era pe-atunci, în fruntea Franţei?

 P.P.GUIN: - Da, ştiu că mergeam pe la curte. Rege era Carol al IX-lea. Se spunea că este un rege tare bun, respectat şi iubit de popor. Abaterile mele de căpetenie, care m-au făcut să ajung cum sunt şi unde sunt, au fost două: iubirea de bani şi desfrâul. Am fost un om învăţat, cu multă carte. Toţi îmi spuneau că sunt deştept, frumos şi bun orator. Credincioşii umblau după mine ca hipnotizaţi şi poate mulţi dintre ei, au trecut în Lumi fericite prin supunerea şi aruncarea averilor lor la picioarele mele. Eu îi minţeam, spunând că dau săracilor bunurile şi averile lor şi eu cheltuiam totul cu femeile, dedîndu-mă la toate desfrâurile posibile. Când soseam undeva, se dădea de veste şi veneau din toate colţurile să mă asculte. Eu mă suiam în amvon şi le vorbeam, arătând convingere şi credinţă, pentru ca, după ce coboram şi mă despărţeam de ei, parcă uitam şi de Harul şi de misiunea ce o aveam, devenind asemenea unui porc ce caută o mocirlă în care să se tăvălească. George: - Îţi dai seama, în locul în care te afli acum, te găseşti deasupra, sau dedesubtul scoarţei Pământului? 

P.P.GUIN: - Nu-mi dau seama... 

George: - Dar printre oameni în trup, poţi veni?

 P.P.GUIN: - Nu am venit niciodată, de când am părăsit Pământul, pentru că unii mi-au dat, alţii m-au împins să fac ceea ce am făcut. Eu nu cunosc în locul unde mă găsesc, decât arbuşti şi ghimpi, care îmi umplu hainele! 

George: - Ai fost dus şi tu, după moarte, în faţa Domnului Luminilor? 

P.P.GUIN: - Da, am fost. 

George: - Te-a condus cineva?

 P.P.GUIN: - Toată viaţa mea, printre toate păcatele mele, am avut evlavie la Sfântul Mihail Arhanghelul, şi pentru că atât de mult l-am strigat în momentul când firul vieţii s-a rupt, mi-a apărut şi parcă plângea de mila mea, ştiind unde o să revin. 

George: - Dragă Siu, cine este acel Arhanghel Mihail, de care spune el? 

SIU KARTA: - Este un spirit din stratul IX. Vezi, când cineva se înalţă şi se leagă de cineva, legătura rămâne, dar dacă tu nu te ridici, legătura nu este eficace. El s-a legat chiar în momentul lui de cădere de Arhanghelul Mihail, dar nu i-a putut ajuta la nimic. Când apelezi la cineva, nu trebuie numai să te străduieşti a-i trimite cererea, trebuie să te străduieşti, să te înalţi cu viaţa ta la el. Acesta poate fi un sens real şi constructiv al legăturilor cu cei de “Dincolo”. Când trimiţi un mesaj, trebuie să simţi că-ţi este primit şi rezolvat. Controlându-te, fiind atent la tine, la un GLAS care totdeauna califică şi circumscrie acţiunea ta, îl poţi asculta, poţi aplica acest glas al conştiinţei, pentru că el totdeauna te învaţă ceea ce trebuie să faci. Acest Mihail în care el a crezut şi pe care l-a numit Arhanghel, face parte din Oraşul de Aur, dar când ai un prieten, nu numai îi ceri..., dar îl şi asculţi, îi şi urmezi îndemnul. Ce folos, dacă, doar îl chemi la nevoie, dar nu faci nimic spre a te ridica cât de cât la un nivel superior superior de viaţă. 

George: - Continuă, Paul!

P.P.GUIN: - Da! Cum vă spuneam, el m-a condus, fără să se atingă de mine şi când m-am văzut în faţa Aceluia pe care L-am propovăduit, nu mi-a spus nimic; m-a privit doar cu dezgust şi severitate şi am înţeles... Când m-a privit, parcă toată viaţa mea pământeană am văzut-o ca pe o carte deschisă şi mi-am dat seama în acel moment, că totul este pierdut, că nimic din ceea ce am făcut pe Pământ, nu a rămas neînscris în mine, nici o fărădelege făcută nu a trecut prin mine, fără să nu-şi lase pecetea, pe care, atunci, ca şi acum, o privesc cu atâta durere! Când am coborât prin straturi, treptele fericiţilor, mi-a sângerat inima de durere şi toţi în drumul meu m-au privit cu tristeţe, compătimindu-mă. Coboram... Parcă un magnet mă atrăgea mai adânc, mai adânc, până în locul unde stau acum. Apoi, între locul de pe Pământ şi cel unde aveam să stau, am făcut călătorii de jale. Apoi, s-a sfârşit şi cu aceste călătorii, rămânând în locul unde mă găsesc, nemaiputând să merg în alte locuri şi nici vrând. Ce să caut între pământeni? Să- mi mai trezească patimile în care mi-am irosit puterile? Nu! Stau aici unde stau, sângerându-mi palmele, în lupta cu ciulinii şi ghimpii, pe care chiar eu i-am semănat cu faptele mele; eu cu o parte, alţii cu altele. Suntem mai mulţi în acest loc; toţi cei care am practicat aceleaşi abateri. Uneori simt dorul de viaţa pământeană, de plăcerile în care m-am tăvălit. Sunt înfometat, dar foamea are alt aspect decât foamea trupului. Nu pot spune cum simt foamea sau setea, nu are echivalent. Numai aerul este ceva mai bun, nu pot spune că e rău. Cea mai grea, este tristeţea permanentă, pentru că în viaţă am stat numai în bucurii şi plăceri josnice. George: - E întuneric sau lumină, unde stai? Vezi în jur? 

P.P.GUIN: - Da, vedem. E cam ceaţă, dar se poate umbla. 

George: - Vânturi sau alte fenomene atmosferice sunt? 

P.P.GUIN: - Nu. 

George: - Să iubeşti pe cineva, simţi nevoia? 

P.P.GUIN: - Nu, că asta m-a adus aici! 

George: - Ai mai vrea să revii pe Pământ? 

P.P.GUIN: - Doresc să vin, să pot să-mi capăt alt loc, decât acesta pe care îl am. 

George: - În Numele Părintelui Ceresc, dorim să-ţi vedem culorile spirituale de bază! 

Veronica: - Tot pieptul, de la inimă în sus, cu umeri cu tot, este sepia...are galben foarte mult şi restul e murdar... Nu are pic de cenuşiu pe el! Ce înseamnă sepia aceasta, dragă Siu?

 SIU KARTA: - O puteţi înţelege din viaţa lui. Culoarea aceasta, o au toţi acei care una vorbesc și alta practică, ipocriţii şi falşii doctrinari, care filosofează pentru interesele materiale. 

George: - Siu, am putea să-i vedem celelalte întrupări? 

SIU KARTA: - Nu are scris nicăieri, dar nu putea să fie cu alte culori decât este acum. 

George: - Vrem, totuşi, să-i vedem culorile de bază înainte de a fi preot. 

Veronica: - Hm!... Tot murdar e, dar are şi o panglică roşie; sepia, nu avea... Culorile sunt tot închise. Cenuşiu deloc!... 

SIU KARTA: - Vedeţi, zestrea cu care a venit în trup fiind greoaie, chiar dacă intenţia de a fi bun a avut-o, fondul lui, până la urmă acoperă şi colorează activitatea şi-l biruie. 

George: - Cu alte cuvinte, aceasta este “karma”, de care vorbesc idienii. 

SIU KARTA: - Numiţi-o cum vreţi! Găsiţi această idee şi în învăţăturile altor popoare, pentru că are o bază reală. Acum, vreau să vă spun ceva: dacă un astfel de spirit mai revine pe Pământ, nu poate să urce o treaptă faţă de ceea ce a avut, decât printr-o grea suferinţă trupească; numai aceasta îl poate ajuta să urce cu ceva. George: - Siu, hai să chemăm pe unul dintre aceştia, care au reuşit să urce printr-o grea suferinţă! 

SIU KARTA: - Să-l lăsăm să plece pe Paul! Du-te Paul, eşti liber! 

Veronica: - Dar nu mai pot eu! Prea mult a durat cu întunecatul ăsta! Nu mai suport astfel de spirite! Siu, tu mă înţelegi... Lăsăm pe altă dată! Siu Karta a încuviinţat şi s-a retras, binecuvântându-ne." Cercetari in lumea nevazuta , George Vasii