IERARHIA CEREASCA

Din antichitate şi până în zilele noastre omul a afirmat, în mod inconştient, că fiecare popor are un dumnezeu al său. Cu ocazia primului război mondial, împăratul Wilhelm a spus:

„Poporul german are dumnezeul său şi el ne va ajuta să câştigăm războiul". Fără să ştie, el spunea un adevăr. La rândul său, poporul evreu afirmă din vechime că îl are pe Dumnezeul său. Noi, cei din spaţiu, spunem acelaşi adevăr - dar, în mod conştient - şi anume că avem pe marele nostru Terestrian, pe marele nostru Divin, Guvernatorul Pământului.

Veneratul nostru Terestrian, în toate cuvântările Sale, ne spune: „Eu nu fac altceva decât execut ordinele Tatălui Meu ceresc, ale marelui Dumnezeu, fostul nostru de odinioară Isus". La rândul Său, marele Isus răspunde celor care îl întreabă:

„Eu nu fac decât să execut ordinele Tatălui Meu ceresc, Dumnezeul Dumnezeilor din univers, marele Arhitect Creator". Iată, frate dragă, ierarhia Divinilor noştri iubiţi şi veneraţi. Noi cunoaştem toată scara ierarhică a fiinţelor conlocuitoare pe acest glob. Cunoaştem şi Tronul argintiu al Divinităţii noastre teriene, cel mai mare spirit al Pământului, care cu dragoste păstoreşte peste oiţele duhuri ale acestei planete. Noi îl numim Dumnezeul planetei Pământ.

Aşadar la noi există o altă ordine socială, alte somităţi spirituale, alţi sfinţi. Aceste somităţi cereşti ne aduc la cunoştinţă evoluţia viitoare a micului nostru glob plutitor în imensitatea nemăsurabilă a universului nostru. De la ei spicuim, adunăm cunoştinţe, ca şi puii seminţele, dar ce greu găsim aceste boabe, căci deşi sunt multe, nu le putem digera pe toate. Lipsa mea de superioritate nu-mi permite să diger o mare cantitate din aceste boabe, din aceste fructe roditoare de cunoştinţe.

Lucrările intelectuale, cunoştinţele referitoare la univers sunt hrana sufletelor noastre. Nouă, duhurilor de gradul meu, ni se permite să luăm cunoştinţă de evoluţiile planetare. Copiilor voştri din şcoala primară li se spune că pământul şi întregul univers a fost creat de marele Creator în şapte zile.

Sărmanii copii citesc, învaţă şi datorită fragedei lor inteligenţe întunecată de reîntrupare şi datorită neputinţei de a cerceta şi verifica, cred în această absurditate. Pe măsură ce cresc, inteligenţa li se luminează şi amintindu-şi de gogoriţele învăţate în orele de religie, ei se răzbună pe naivii care i-au învăţat asemenea absurdităţi, devenind indiferenţi faţă de feţele bisericeşti.

Copiii observă că teoriile şi cunoştinţele oamenilor de ştiinţă se bat cap în cap cu învăţătura căiţilor scrise de preoţi. Iată-l pe bietul preot neştiutor pus într-o situaţie foarte grea în faţa elevilor mai mari, din ultimele clase de liceu. Din nefericire, această ignoranţă face să se distrugă credinţa şi ştiinţa în existenţa marelui şi adoratului nostru Tată divin.

Este adevărat că preotul, chiar dacă ar cunoaşte Adevărul nostru ceresc, nu ar putea încă să-1 dezvăluie în întregime, având în vedere mintea necoaptă a micului şcolar. în învăţăturile primite, ni s-a vorbit şi despre creaţia Pământului, precum şi a universului întreg.

Creaţia a necesitat nu şapte zile, ci miliarde de miliarde de ani. Marele nostru Terestrian ne-a spus într-una din prelegerile Sale: „Eu, Păstorul vostru, iubitorul vostru Tată, supus ordinelor marelui meu Guvernator solar, nu existam pe când s-au făcut aceste infinite corpuri cereşti. Marele meu Stăpân, numit pe Pământ Isus Christos, Guvernatorul acestor de voi locuite planete, mi-a zis:

«Iubitul Meu frate, când Eu am făcut aceste planete, dintre care pe aceasta ţi-am dăruit-o să o - conduci, tu nu existai pe aici, ci zăceai în sânul lui Abraham, adică în sânul divinului Meu Stăpân». Eu, păstorul

Pământului nu eram aici în momentul creării sale?! Atunci mirat, am întrebat: - Doamne, împărat al acestei vaste împărăţii solare, eu nu eram de faţă la crearea Pământului? - Fiule, adevăr grăiesc, tu nu erai de faţă pentru că nu-Mi erai necesar. - In genunchi stând, eu, neputinciosul Tău serv, o, Domnul meu iubit, îndrăznesc să Te întreb; Măria Ta, singur ai făcut aceste planete ale împărăţiei Tale?

- Nu, fiule, nu le-am făcut singur, ci împreună cu Lucrătorii Tatălui Meu. - Dar cum erau aceşti Lucrători, de unde au venit, cine erau şi unde sunt Ei acum? - Fiule, tu eşti acum Guvernatorul planetei Pământ, dar Creator, Ziditor nu eşti.

Tu eşti Conducătorul suprem al acestei planete, care este proprietatea Mea, dăruită de Tatăl Meu şi Fraţii Mei mai mari şi pe care, la rândul Meu, ţi-am dăruit-o ţie. Fraţii Mei din Sfera-Laborator, Fiii Tatălui Meu sunt Creatorii de universuri.

Fraţii Mei nu mai conduc, Ei au fost ca tine odinioară, după aceea asemeni Mie veacuri nenumărate au fost, iar azi Ei sunt Ajutătorii marelui nostru Tată, Constructorii operelor Sale.

De pe vremea când am fost şi Eu prin lumile fizice au trecut miliarde de ani divini, unitatea Lor de măsură a timpului, de milioane de ori mai mare decât anul solar, iar acesta de zeci de mii de ori mai mare decât anul globului tău. - Mărite Doamne, Divinul Cerurilor noastre, Tu, făcătorul Soarelui şi al acestor douăsprezece mari planete, de ce acum Tu nu mai creezi?

De ce ai rămas aici şi nu ai părăsit Soarele şi aceste planete pentru a Te duce cu Fraţii Tăi în sânul Tatălui ceresc şi a ne lăsa pe noi, aceştia mai mici, să conducem fructul muncii Tale divine? - Frate - mi-a răspuns Domnul, marele fost Isus- adevăr grăiesc vouă că Eu sunt mai mic decât Ziditorii care au lucrat la acest sistem planetar. înainte de a fi fost ceea ce sunt azi, Eu am fost ceea ce eşti tu azi: un umil conducător de planetă, într-un alt sistem al acestui nemăsurat univers, şi am avansat până la gradul de Păstor solar sau de astru. Cum însă toate astrele îşi aveau conducătorii lor,

Tatăl nostru suprem a creat un alt sistem planetar, pe acesta, în fruntea căruia M-a pus pe Mine. Marele Creator trebuie să creeze continuu, căci o dată cu crearea de duhuri, Părintele nostru trebuie să creeze şi casele lor, unde să trăiască şi să avanseze. înainte ca Tatăl Meu să-Mi dăruiască acest sistem, a fost necesar ca veacuri de ani divini să stau pe soarele de care aparţinea planeta Mea.

Acolo am studiat cele ce trebuie să cunoască un Guvernator solar. Când studiile Mele s-au terminat şi când Tatăl acelui astru, Guvernatorul acelui sistem solar a judecat că Eu, Fiul Său, sunt demn de a poseda, la rândul Meu, un astru asemănător cu al Lui, Mi-a zis:

«Fiule, a venit vremea să Te întorci în sânul Lui Adam şi Abraham, de unde ai plecat, din negura îndepărtată a miliardelor de ani. Întoarce-Te acolo şi pune-Te la dispoziţia marelui Creator şi El îţi va ordona ceea ce trebuie să faci, când vei fi conducător de sistem planetar». - Tatăl meu iubit, Păstorul mult iubit al acestui sistem, nu poţi să-mi spui ce are să facă Tatăl suprem cu mine? - Fiule, Eu ştiu ce are să-ţi spună şi facă, marele Creator, dar nu am voie să-ţi vorbesc despre acestea. Tu acum eşti egal cu Mine, căci vei fi şi tu un conducător de astru. Ce Mă întrebi nu-Mi aparţine, ci Tatălui nostru al tuturor. Numai El, marele Arhitect al lumilor, ţi le poate spune.

Tu acum ştii cum se conduce un sistem, cunoşti cum trebuie să evolueze o planetă din punct de vedere moral şi fizic şi cum să evolueze duhurile de pe ele, dar încă nu cunoşti cum se creează un sistem planetar, cum au fost create puzderie de miliarde de sisteme şi miliarde nesfârşite de planete. Eu, frate, am asistat la crearea acestui astru şi a acestor planete ale Mele.

Marele Arhitect Creator Mi-a comunicat când eram în sânul Său, în Sfera divină, cum se nasc sorii şi planetele, cum trăiesc şi cum mor. «Du-Te - Mi-a spus atunci Tatăl - cu. Fraţii Tăi de aici de la Mine, din SferaLaborator, în spaţiul unde Eu voi ordona şi Ei vor lucra împărăţia Ta. Tu să urmăreşti pe Fraţii Tăi Ziditori de universuri, cum fac şi ceea ce vei vedea ţine minte. Când astrul Tău şi planetele pe care Ei le vor crea vor muri, Tu vei reveni la Mine şi atunci vei fi una cu Fraţii Tăi de aici, Ziditori de astre, şi vei fi egal cu Ei.

După aceea nu vei mai avea astru de condus în vecii vecilor şi vei ajunge şi Tu Ziditorul Meu, precum Ei sunt egalii Mei în creaţie, şi aici cu Ei în sânul Meu vei trăi. Du-Te, prin urmare, Fiule, şi aşteaptă la crearea lumii Tale şi după ce o vei vedea făcută, condu-o precum Te-am învăţat.»" Iată, frate pământean, un mic pasaj din marea noastră Biblie, din marea carte a creaţiilor, a Tatălui nostru ceresc. Domnul să ne binecuvânteze pe toţi. Amin. Totul începe cu numărul unu şi se continuă spre infinit. Totul începe cu a şi urcă spre 0), spre infinit.

Spiritul mineral a evoluat pe toate felurile de planete solide din univers. Când a terminat seria completă de minerale din lume devine spirit vegetal. Animând un trup de plantă, spiritul vegetal va trăi şi evolua prin toate felurile de plante de pe toate gradele de planete din univers, purtătoare de vegetaţie, iar când va termina întreaga serie - de la cele mai solide, până la cele mai eterice - va deveni spirit animal.

Aceeaşi filieră o va urma şi duhul animal din planetă în planetă şi din sistem în sistem, până la formele cele mai sublime de animal, când va deveni duh uman. Aceeaşi scară de evoluţie o va urma şi duhul uman; când scara evolutivă umană va fi urcată complet, duhul uman va fi ridicat la rangul de înger planetar.

La început va fi înger pe o planetă inferioară dar va avansa pe rând ca înger planetar pe toate categoriile de planete din univers, devenind guvernator planetar.

Conducătorul planetar sau terestrian va peregrina prin planete de toate gradele, devenind înger solar. Cu acest rang va evolua, rând pe rând, pe toate categoriile de sori şi după terminarea acestei nesfârşite şcoli solare, va deveni Guvernator solar, conducător de sistem planetar. Treptele se urcă mereu, tot mai sus, până la Fiinţa supremă care a creat totul." Din tainele vietii si ale Universului, Scarlat Demetrescu