GEORGE ENESCU I Cercetari in lumea nevazuta

Bucureşti, 7 septembrie 1977 G E O R G E E N E S C U Cel mai mare compozitor român - alb luminos; mic triunghi - Stratul V. 

Am cerut binecuvântarea Părintelui Ceresc de a discuta cu celebrul compozitor român George Enescu.

 Veronica: - Am apărut… Calemnis şi desigur Enescu. E îmbrăcat tot în stihar alb şi cu brâu, fără barbă, fără mustăţi, în vârstă de circa 40 ani. Expresie bună, blajină, ţinută demnă, distinsă… I-am salutat, iae Calemnis a rostit binecuvântarea. 

Enescu: - În numele Creatorului a toate, aţi cerut deschiderea Drumului de umină între mine şi voi. Acel Creator îl rog să vă binecuvânteze, iar eu vă îmbrăţişez cu frăţească iubire, mulţumindu-vă. 

Mulţumesc vouă pentru simpatia ce mi-o purtaţi, vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat prilej de comunicare între mine şi voi. Ce să vă spun? Am fost după cum ştiţi un compozitor. Am executat ceea ce am pătruns în lumea muzicii. 

Meritul meu este doar că m-am făcut ascultător ordinelor ce veneau în fiinţa mea. Am lăsat urmaşilor mei doritori de muzică ceea ce a binevoit Cel care frumosul, muzica, cel mai extraordinar balansoar în care se pot simţi bine fiinţele superioare. 

Niciodată nu o să auziţi că muzica grea poate să placă oamenilor mărginiţi din lumea pământului, oamenilor inferiori. Fiinţele superioare se înalţă în muzică. 

Fiinţele superioare văd în muzică o rugăciune de laudă adusă Creatorului a cărui substanţă aste tot muzica. Dacă în lumea noastră există atâta muzică, închipuiţi-vă că aceasta este izvorâtă din mare Izvor al muzicii care este Opalul, Cetatea Luminii şi a Fiinţelor Divine. 

Puteţi foarte uşor să deosebiţi oamenii prin ataşamentul şi iubirea ce o au faţă de muzica. Când m-am văzut în faţa Creatorului, a tot ce e frumos, când m-am văzut în faţa Muzicii Întrupate, m-am văzut mic şi pentru puţinul timp petrecut în viaţa muzicală am căpătat permanenta desfătare a muzicii ce se desfăşoară de fapt pe toate treptele şi gradele, precum şi în locul unde sunt eu acum în V, făcând parte din această bucurie, din această mare lume a muzicii divine. 

Dacă am dobândit acest loc a fost datorită jertfei mele la pupitrul orchestrelor, la arcuşul viorii şi în faţa mesei de lucru, în faţa partiturilor pe care le-am compus. 

George: - Te rugăm să ne arăţi baza spirituală! 

Veronica: - Alb luminos cu un mic triunghi pe frunte. 

George: - Vă mulţumim!" Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii