Bucurie și conștientizare. De la Sara Nephesh citire :
Detașarea.
Căutăm în disperare să ajungem aidoma marilor guru spiritualiști despre care am auzit că ar stăpâni la perfecție arta detașării. Arta aceea prin care omul scapă de sub imperiul senzațiilor, emoțiilor, sentimentelor de tot felul și rămâne într-o stare de constantă, lină observare, fără să-i tresară nici minte, nici inimă ... ca și cum și-ar induce o semi-paralizie a tuturor organelor de simț și ar vegeta în amorțeală. Cei elevați spiritual pot să se stăpânească în așa măsură încât să își încetinească și funcționarea unor organe..
Dar aș vrea să înțelegem acum...detașarea de emoții. Venim aici pe pământ de undeva. Nu suntem iscați din nimic. Nimic nu provine din nimic.Totul are o cauză. Acolo de unde venim e totul liniar. Nu existăm cu trup ori minte, suntem acel "ceva" care se află într-o liniară stare de...detașare.
Cum vine asta? Unii spun că dincolo este un mare ocean de "iubire". Alt cuvânt mai potrivit nu s-a găsit. O stare perpetuă. O nonexistență în ceva ce nu cunoaște schimbare. Decât dacă vine în trup.
Să cunoască opusul detașării si stării unice. Să cunoască tumultul unor trăiri generatoare de emoții, senzații, sentimente amestecate, diverse, fluctuante, în continuă schimbare și diversificare.
Ne temem că suntem defecți fiindcă simțim furie, supărare, revoltă, teamă...vrem să ne scapăm de toate trăirile "negative" și să devenim observatori detașați. Vrem să oprim de fapt ceea ce am dorit să facem venind aici.
Omul trăiește o complexitate de sentimente și emoții. Nu e doar animat de iubire si exaltare mistică. E uneori temător, nervos, mânios, vesel, euforic...toate se succed în intensități diferite. E "paletarul" vieții. E motivul pentru care ne-am "tras" haină de trup.
Nu mai căutați să deveniți ceea ce oricum, inevitabil, veți ajunge când timpul alocat călătoriei aici se va fi expirat. Călătoria în materie este destinată să aibă de toate: agonie și extaz și tot ce e cuprins între. Asta înseamnă că...de fapt..unicul scop al vieții e să savurați întreg parcursul călătoriei, nimic mai mult. Asigurați-vă un trup sănătos, struniți din când în când mintea mult prea gălăgioasă, dați frâu liber sentimentelor de bucurie, infuriați-vă când trebuie să iasă din voi surplus de energie, fără să provocați distrugeri altora...iubiți dacă va vine și nu aveți mustrări de conștiință ori semtimente de vină pentru că...sunteți vii și plini de viață!
Călătoria e scurtă. Habar nu avem când am ajuns la final. De aceea...enjoy the ride, no matter how long it takes!
Detașarea.
Căutăm în disperare să ajungem aidoma marilor guru spiritualiști despre care am auzit că ar stăpâni la perfecție arta detașării. Arta aceea prin care omul scapă de sub imperiul senzațiilor, emoțiilor, sentimentelor de tot felul și rămâne într-o stare de constantă, lină observare, fără să-i tresară nici minte, nici inimă ... ca și cum și-ar induce o semi-paralizie a tuturor organelor de simț și ar vegeta în amorțeală. Cei elevați spiritual pot să se stăpânească în așa măsură încât să își încetinească și funcționarea unor organe..
Dar aș vrea să înțelegem acum...detașarea de emoții. Venim aici pe pământ de undeva. Nu suntem iscați din nimic. Nimic nu provine din nimic.Totul are o cauză. Acolo de unde venim e totul liniar. Nu existăm cu trup ori minte, suntem acel "ceva" care se află într-o liniară stare de...detașare.
Cum vine asta? Unii spun că dincolo este un mare ocean de "iubire". Alt cuvânt mai potrivit nu s-a găsit. O stare perpetuă. O nonexistență în ceva ce nu cunoaște schimbare. Decât dacă vine în trup.
Să cunoască opusul detașării si stării unice. Să cunoască tumultul unor trăiri generatoare de emoții, senzații, sentimente amestecate, diverse, fluctuante, în continuă schimbare și diversificare.
Ne temem că suntem defecți fiindcă simțim furie, supărare, revoltă, teamă...vrem să ne scapăm de toate trăirile "negative" și să devenim observatori detașați. Vrem să oprim de fapt ceea ce am dorit să facem venind aici.
Omul trăiește o complexitate de sentimente și emoții. Nu e doar animat de iubire si exaltare mistică. E uneori temător, nervos, mânios, vesel, euforic...toate se succed în intensități diferite. E "paletarul" vieții. E motivul pentru care ne-am "tras" haină de trup.
Nu mai căutați să deveniți ceea ce oricum, inevitabil, veți ajunge când timpul alocat călătoriei aici se va fi expirat. Călătoria în materie este destinată să aibă de toate: agonie și extaz și tot ce e cuprins între. Asta înseamnă că...de fapt..unicul scop al vieții e să savurați întreg parcursul călătoriei, nimic mai mult. Asigurați-vă un trup sănătos, struniți din când în când mintea mult prea gălăgioasă, dați frâu liber sentimentelor de bucurie, infuriați-vă când trebuie să iasă din voi surplus de energie, fără să provocați distrugeri altora...iubiți dacă va vine și nu aveți mustrări de conștiință ori semtimente de vină pentru că...sunteți vii și plini de viață!
Călătoria e scurtă. Habar nu avem când am ajuns la final. De aceea...enjoy the ride, no matter how long it takes!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu