Bucureşti, 28 august 1977 Ş T E F A N C E L M A R E Domn al Moldovei (1457-1504) - argintiu cu potir pe piept; - Stratul VI.
"Am cerut binecuvântarea Părintelui Ceresc de a discuta cu Ştefan cel Mare,
Domnul Ţării Moldovei, cea mai ilustră personalitate a întregii istorii, cel ce a
înfrânt puterea otomană în nenumărate rânduri, cel mai mare ctitor de biserici şi
mânăstiri din întreaga istorie a poporului român.
Veronica: - A apărut Calemnis şi Ştefan cel Mare… Ştefan este îmbrăcat
într-un stihar alb, cu brâu foarte frumos de mătase, poartă barbă, are mustăţi şi
plete, ochii de vultur scânteietori.
Am rostit cuvenitul salut, iar Calemnis ne-a răspuns cu os curtă
binecuvântare.
Ştefan: - Gloriosul Părinte a cărui privire pătrunde peste tot, să privească şi
asupra voastră copii mei iubiţi, fraţi şi prieteni, dăruindu-vă putere şi har, iar eu
vă îmbrăţişez cu părintească iubire!
Vă mulţumesc pentru simpatia voastră faţă de mine. Simpatia voastră şi a
tuturor adresată persoanei mele merge direct la Tronul de Lumină, la Acela care
m-a ajutat şi dirijat în viaţa pământului.
Bine ştiţi că am fost Domnul Moldovei,
bine ştiţi că am luptat apărându-mi patria, neamul şi credinţa, dar aceste vâlvătăi
de încredere în biruinţă din care luau toţi care mă înconjurau, veneau de la
Marele şi Giganticul Conducător, care din câte am putut să văd şi să înţeleg a
iubit şi iubeşte acest neam de români, care prin aşezarea lor geografică au fost
jefuiţi şi maltrataţi în nenumărate rânduri, dar au şi biruit.
Vitejiile pe care le-am
avut, repet, mi-am dat seama abia acum când m-am văzut închinându-mă în faţa
Tronului de Lumină, înconjurându-mă sute de mii de oşteni ce nu gustaseră
viaţa pământului, care cu un aer prietenesc mi-au numit numele ca frate şi
prieten şi din priviri am înţeles că ei mă ajutaseră în nenumărate rânduri.
Rezultatul acestor lupte, rezultatul ascultării care suna în fiinţa mea, ce să
fac şi cum să fac, mi-a răspuns cu o neaşteptată şi fantastică iubire din partea
tuturor celor ce m-au ajutat, ducându-mă cu alai între cete de gânditori, între cei
ce au ştiut să facă din viaţa lor o operă închinată semenilor lor, repartizându-mă
cum nu mi-am putut eu închipui în mijlocul lor, în stratul al VI-lea.
Nu am meritat pentru că am avut păcatele mele ca om, dar în cântarul
dreptăţii divine a biruit eforturile mele, arse fiind în focul dragostei toate
slăbiciunile mele omeneşti.
Aici unde sunt, sunt într-o permanentă bucurie,
înconjurat de alţi conducători de popoare şi cerem ca şi cei ce sunt mai jos ca noi
în V, cerem permisiunea să vină între noi şi să petreacă cu noi.
George: - Vrei să ne arăţi culorile de bază?
Veronica: - Argintiu cu potir pe inimă…
George: - Vrem să-ţi cunoaştem acum câmpul luminic şi raza de acţiune
magnetică!
Calemnis: - După metrul vostru, câmpul luminic este de 1,92 m, iar raza de
acţiune magnetică mensonică de 12,70 metri.
Fiţi binecuvântaţi!
George: - Vrei să ne mai spui Calemnis, din ce strat a coborât Ştefan cel
Mare?
Calemnis: - Este desprins dintr-o mare forţă a unui gigantic conducător din
Oraşul de Aur (Decebal) .
George: - Ştii cumva cum îl cheamă?
Calemnis: - Nu! (Decebal) Le-am mulţumit şi s-au retras. " Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu