SF. I O A N A L C R U C I I Mare mistic spaniol; - alb curat, cu potir și triunghi; - Stratul VII. SF. I E R O N I M Mare mistic catolic; - alburiu, cu triunghi și potir; - Stratul VI. SF. I G N A T I E D E L O Y O L A Mare mistic catolic; - alb, cu triunghi și potir; - Stratul VII.
"Veronica: -
Au venit toți trei... Vai, ce fețe luminoase!... Ce blândețe, ce liniște! Ce
aer de noblețe emană din ei!... S-au înclinat către Siu și Siu către ei... Am
salutat pe cei veniți.
Unul din cei trei:
- În Numele Aceluia prin care ne-ați chemat, vă binecuvântăm și noi, iubiții
noștri frați și prieteni! Ne-ați chemat la voi și iată că am venit, să vă
sprijinim în dezlegarea problemelor ce vă frământă.
George: - Dragii
noștri! CERCETÂND o seamă de spirite care au părăsit trupul și al căror nume
s-a păstrat, am constatat că generalizând, am găsit trei soluții de STIL DE
VIAȚĂ, care au condus la acumulări apreciabile de energie și Lumină, care i-a
făcut să fie atrași de înalte nivele și anume:
1. Soluția
ascetică;
2.Soluția
mistică
3. Soluția activă.
Mi-am dat
seama că fiecare din aceste soluții se completează totuși, reciproc. Fiecare,
însă, înclinând mai mult sau mai puțin, către una din cele trei.
Necunoscutul: -
Prima este foarte bună, dar este numai pentru sine; a doua este și mai bună,
dar e tot numai pentru sine; în a treia se cuprind și celelalte două și voi
explica cum...
George: -
Scuză-mă, te rog, pe cine ascultăm? Necunoscutul: - Ioan, zis AL CRUCII! A
treia, am spus că cuprinde pe celelalte amândouă și iată cum: ACTIVITATEA te
smulge de tot ceea ce poate fi haos lumesc și risipire. Strădania de a
pătrunde, de a crea, de a descoperi necunoscutul, nu pentru sine, ci pentru cei
mulți, este o înălțare asemenea celei izvorâtă din cea mai perfectă Rugă...
Pentru a putea descoperi și crea, trebuie să te înalți la nivelul înaltelor
sfere gânditoare, luptând nu numai pentru tine, ci pentru cei mulți. Aceasta e
cea mai perfectă scară.
Veronica: - Vai,
ce pot oamenii aceștia să-mi dea!... Nu se poate spune! Ce balsam, ce
parfum!...
IOAN: - Înghite
cât poți! Aceasta este “forța” pentru vremurile secetoase. Nu este din noi, ci
din locurile de unde venim. Deci, frate George, cred că am fost destul de clar!
George: - Da,
foarte clar, dar eu știam de tine ca fiind un mare mistic și ascet.
IOAN: -
Bineînțeles! Eu, însă, am arătat realitatea adevărată, nu ceea ce am îmbrățișat
eu. Depinde pe care scară te urci! Într-una se pot contopi toate trei și nu
poate oricine urca pe ea. Depinde către ce ești atras și ce putere ai, să le
cuprinzi într-una pe toate.
George: - Din cele
trei soluții enumerate, aș dori să știu, pe care ai îmbrățișat-o.
IOAN: - Eu am fost
o fire meditativ-contemplativă... Am trăit și asceza, dar dominantele mele
căutări au fost în tărâmul misticii. Fixarea nu am făcut-o eu. Legea fixării nu
este a mea. Cântarul drămuirii eforturilor nu-l ține nimeni, decât Cel care
păstrează Legile și pentru unul sporit și pentru cel căzut. Sunt atât de
diferite scările, încât, nu ne putem da seama ce am avut și cum am avut. Se țin
minte numai momentele de cădere, iar cele de înălțare se uită și se pierd în
bucuria finală și veșnică a fixării în locul potrivit. Mă consider un
miluit...
George: - Nu mai
ții minte nimic din eforturile tale? Din marile tale tensiuni interioare?
IOAN: - Nu mai
știu nimic!
George: - Din
scrierile tale, se degajă o anumită nuanță sumbră, dramatică, tenebroasă, plină
de temeri, o prudență interioară dusă la extrem. S-ar putea spune, că
echilibrul mai mult îl căutai, decât trăiai în el.
IOAN: - Poate
asta mi-a fost mie de folos pentru urcare. Poate că, dacă nu aveam temerea de
care spui tu, scădeam prin teama ce mi-o făuream, mă urcam pe o treaptă mai
sus.
George: - Și acum,
în ce strat ai ajuns?
IOAN: - În Stratul
VII. George: - Vrei să ne arăți culorile de bază? Veronica: - Stai, că nu am
spus cum sunt îmbrăcați! Toți sunt la fe, dar, parcă, cel care a vorbit, este
mai autoritar. Îmbrăcați, însă, sunt toți la fel, cu vălurile acelea ale lor,
aruncate pe ei... Ioan al Crucii este alb curat, are și potir și
triunghi.
George: - De câte
ori ai venit pe Pământ, părinte?
IOAN: - De
două ori.
George: - Vrem
să-ți vedem culorile, înainte de ultima călătorie. Veronica: - Neschimbat...,
decât, fără triunghi.
George: - Să vedem
cum ai fost și la prima coborâre pe Pământ.
Veronica: - Alb
mat tot, dar fără potir... Ce înseamnă potirul, părinte?
IOAN: - Jertfa, în
viața pământeană, pentru desăvârșire. George: - De la ce strat apare potirul?
IOAN: - De
la V. George: - Ce te-a făcut să cobori, prima dată, pe Pământ?
IOAN: - Nu
știu! Există o Lege care hotărăște întruparea, pentru o mai bună fixare, sau
binele altora. Ești supus acestor Legi!
Veronica: - Știi
ce aș vrea să știu? Înainte de coborârea unui spirit pe Pământ, aș vrea să
știu, ce ești acolo? Ce poți fi, acolo de unde vii?
IOAN: - Dacă te
găsești de la Cerul al V-lea în sus, spre Tronul Divinității, te numești ființă
care lauzi frumusețea și perfecțiunea Legilor. Ești răsfățatul tuturor celor ce
sunt fixați. Ești înconjurat de prieteni și între toți există o prietenie și o
înțelegere totale. Ce poți fi acolo, decât un spirit, o ființă care te
delectezi în frumusețile Stratului în care ai fost fixat?! Există spirite care
au fost trimise pe Pământ cu misiuni speciale. Aceștia care au misiuni speciale
sunt pregătiți, educați, turnați în forma dorită de cei ce i-au trimis, de
aceia din mijlocul cărora au coborât, spre a-și manifesta voia și
dorința.
Nu există, deci,
doi oameni care să aibe valori egale; oamenii nu au toți aceeași valoare, de
aceea există straturile și locurile diferite în fiecare strat, potrivit
energiei și luminozității fiecăruia. De aceea unul are o haină, iar altul alta.
De aceea unul poate fi respingător și să nu-i poți suporta prezența, iar altul
să te atragă și să nu-ți mai vină să pleci de lângă el. (Veronica dă semne de
oboseală).
George: - Îți
mulțumim, părinte Ioane! Acum continuăm cu ceilalți...
IERONIM: - Eu stau
cu frații mei în stratul al VI-lea...
George: - Dorim
să-ți vedem culorile de bază!
Veronica: - Alb
curat, cu potir și triunghi...
George: - De câte
ori ai mai fost pe Pământ?
IERONIM: - Nu
știu...
George: - Ai vrea
să ne spui...
Veronica: - Nu mai
pot!... Simt că-mi pierd mințile!
SIU: - Să nu vă
mirați! Așa se întâmplă, când două substanțe diferite ca intensitate, stau în
același loc. Am venit la voi și lumina noastră e prea puternică... (Înaintează
cel de-al treilea...)
IGNATIE: - Mă
numesc Ignatie, zis Loyola.
Veronica: - Este
alb, are potir și triunghi...
George: - Unde
stai, prietene? IGNATIE: - Cu fratele meu Ioan, în VII.
George: - De câte
ori ai coborât pe Pământ?
IGNATIE: -
De două ori. Am coborât din VI, am ajuns tot în VI, iar în a doua călătorie am
reușit să intru în VII.
George: - Vă
mulțumim, dragii noștri! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu