joi, 2 februarie 2017

MARTIN LUTHER I Cercetari in lumea nevazuta



Bucureşti, 6 August 1977 M A R T I N   L U T H E R Reformator religios german (1483-1546) -argintiu luminos cu triunghi pe frunte şi punct puternic luminos în mijloc; -potir pe piept; -StratulVIII (venit din Oraşul de Aur) 

"Am cerut binecuvântarea Părintelui Ceresc de a avea în mijlocul nostru în seara aceasta pe eminentul călugăr augustin, reformator religios şi întemeietor al Bisericii reformate, Martin Luther.

Veronica: - S-a deschis Drumul… apar … au apărut trei persoane… de ce oare?... Acum imaginea este perfectă. Doi cunoscuţi şi un musafir: Siu Karta cu Calemnis şi invitatul nostru… imaginea continuă să se apropie. Salută-i! Am rostit cuvenitul salut, exprimând stima şi respectul nostru pentru marele reformator. 

Siu Karta: - Ca un reprezentant al Luminii Divine ce am fost hărăzit să iniţiez o voinţă a Marelui Guvernator, ştiţi prea bine că eu sunt acela care am condus-o pe prietena noastră Veronica şi am iniţiat-o de la vârsta de şase ani de când ne-a fost dată să o conduc, să o inspir şi să mă arăt ei, ca să mă vadă chiar cu ochi trupeşti prin minunatul dar al mediumităţii cu care s-a născut, ca unul ce am fost iniţiator şi al altor persoane de care s-a zguduit lumea întreagă, am fost trimis acum alături de invitatul vostru Luther, de către Marea Forţă a Luminii să- l însoţesc şi să vă lămuresc că în Lumea Luminilor nu există religii, ci adevăr. Frumosul, înveşmântarea, încoronarea - poate să o primească tot omul cinstit care nu doreşte decât să împlinească glasul dreptăţii din lăuntrul lui, făcând voia Creatorului Universului. 

Am venit acum la voi să vă lămuresc că eu sunt cel ce am fost însărcinat direct de către Marele Dascăl, Iisus Hristos, de a iniţia şi sprijini revolta invitatului vostru de astăzi împotriva nedreptăţilor şi abuzurilor, a acelor reprezentanţi ai bisericii care în numele Împăratului Luminii comiteau mari abateri de la adevăr. Am venit, nu ca să vă încredinţez acest lucru, ci ca să dovedesc mai mult că acţiunile cinstite sunt luate şi desăvârşite prin noi, spiritele care în chip nevăzut ajutăm şi dirijăm pe cei ce sunt adevăraţi ascultători ai poruncilor. 

Cer binecuvântarea Tronului de Lumină, Marei Forţe, care este în permanentă gândire şi mişcare spre perfecţiune, cer să vină peste voi aleasă binecuvântare. 

Calemnis: - Ca unul ce mi s-a dat să însoţesc Lucrarea voastră, cer Marii Forţe şi Marii Gândiri Divine binecuvântare pentru voi. Las acum cuvântul invitatului vostru. 

Veronica: - Luther este îmbrăcat exact ca Siu şi Calemnis, înfăşurat cu o pânză aruncată pe umăr. Capul descoperit şi puţină barbă. Expresie severă, ochii ca nişte becuri aprinse, luminaţi, pătrunzători. 

M.Luther: - Cer binecuvântarea Părintelui, Stăpânului şi Creatorului dreptăţii şi a întregului Univers, să cadă şi peste voi, iubiţii mei fraţi şi prieteni, lucrători în ogorul adevărului. Vă mulţumesc pentru simpatia şi stima voastră, pentru respectul şi încrederea ce o aveţi pentru mine. 

Deşi în viaţa pământului nu am făcut parte din aceeaşi religie, înaltă plăcere mi-aţi făcut îndreptându-vă cu gândul spre mine, un reformator, o fiinţă care a ieşit din limitele bunei cuviinţe, lovind în toate direcţiile, atât lăcomia, făţărnicia şi ipocrizia, cât mai ales furtul spiritual. 

Ştiu că aţi învăţat despre mine că am fost un reformator al bisericii Apusului. Este adevărat. Ceea ce am făcut însă nu mi-a aparţinut, căci a existat o Forţă deasupra mea care m-a acaparat şi s-a răzbunat prin persoana mea, nelovind ceea ce este frumos în Biserică, ci zdrobind ceea ce revoltase Ochiul Dreptăţii Divine. 

Nu Biserica greşeşte, ci acei oameni care au căutat şi caută întotdeauna să domine şi să conducă pe cei umili şi creduli, lăudându-se că reprezintă pe Acela care a zis că va sfărâma biserica şi în trei zile o va clădi din nou. 

Aceşti îngâmfaţi şi ipocriţi sus-puşi ai bisericii, văzându-se ridicaţi la înalte trepte ierarhice, în loc să caute să ridice pe cel umilit şi oropsit, nu căutau altceva decât să-şi satisfacă plăcerile, ducând o viaţă de huzur, punând pe spatele fiinţelor slabe şi credule biruri mincinoase, oferindu-le fericirea veşnică şi iertarea păcatelor. 

Cum puteam eu să cred, cum aş fi putut eu accepta aceste aberaţii? Glasul din lăuntrul meu îmi vorbea limpede, că iertarea şi fericirea nelegiuiţilor nu se poate cumpăra cu bani, cu toate că cei umili prin birurile ce erau asupra lor, prin suferinţa şi umilinţa lor dobândeau graţia divină.

Creatorul dreptăţii nu a suportat această cruntă umilinţă şi exploatare a bunătăţii divine şi desigur că, din mai multe inimi au ţâşnit murmure de nemulţumire, dar a trebuit unul ca mine, care să nu se teamă de excomunicare, care să nu se teamă că avea să fie aruncat asupra lui blestemul şi anatema spre a lua o hotărâre definitivă de a se rupe din sânul religiei din care făcea parte spre a împlini glasul lăuntric ce poruncea: Opreşte nelegiuirea şi rupe graniţa oarbă a ignoranţei! 

Dar excomunicările şi anatemele lor nu au făcut decât să mă înalţe, atât pe mine cât şi pe cei ce erau alături de mine, astfel că mişcarea a luat proporţiile pe care prea bine le cunoaşteţi. Am fost aşa cum am fost numit un „nebun”, un „zănatic”. 

Mi s-au acordat tot felul de expresii de bunii şi pioşii oameni, care erau şi ei la rândul lor influenţaţi şi îngroziţi de cei ce aveau puterea bisericească în mână. Nu i-am acuzat, i-am lăsat ca singuri să simtă fiecare în felul lui că ceea ce am arătat eu, ceea ce am înţeles eu primind în mine putere din Puterea Divină, i-am lăsat să înţeleagă şi să cultive singuri ceea ce spuneam eu că este dominant, trăirea ideilor sincere, în cinste şi adevăr. 

Nu pot să zic că nu au fost strecurate greşeli pe parcursul anilor, în trunchiul învăţăturii izbucnite din fiinţa mea. Dar se ia în consideraţie - nu greşelile mici, greşelile uşoare, proprii omului pământean. Important este să te fereşti de păcatele capitale, de abaterile grave care denaturează adevărul. 

A mărturisit singur prietenul nostru Siu Karta-Argintul că a contribuit la revolta mea împotriva conducerii - să zicem - bisericeşti, dar era în fond împotriva a ceea ce făcea conducerea bisericească şi după cum ştiţi şi cunoaşteţi din studierea religiilor, sămânţa aruncată dintr-un umil om ca mine a rodit, s-a înmulţit, după cum bine cunoaşteţi, nu pentru slava mea, ci pentru înăbuşirea nedreptăţilor şi biruind şi triumful adevărului. 

Siu Karta nu a fost singurul care m-a ajutat din lumea biruitoare, dar nu am fost nici singurul iniţiat, căci în chip tainic au fost foarte mulţi în jurul meu, încărcaţi de setea de adevăr şi dreptate care s-au alăturat mie, luptând cot la cot cu marele colos al ipocriţilor… aşa zişii… „reprezentanţi ai Apostolului Petru”. (Tonul lui Luther era ascuţit şi deosebit de ironic).

 George: - Ai toată simpatia şi admiraţia noastră pentru înălţimea şi robusteţea ideilor tale. Te iubim mult! 

M.Luther: - Vă mulţumesc; şi eu vă iubesc, nu pentru că m-aţi chemat, ci pentru că iubiţi dreptatea în lumina adevărului. 

George: - Ai fost simplu călugăr, sau ai avut vreun rang bisericesc? 

M.Luther: - Nu vă gândiţi că am fost episcop. Am fost un preot călugăr, dar alături de mine au fost mulţi, foarte mulţi, încât numărul lor îl cunoaşte numai Cel care mi-a dat acea nebunie şi furie de a lovi cu cruzime în şeful meu… şeful meu direct de pe atunci episcopul care făcea totul pentru a avea câți mai mulţi bani şi a strânge o cât mai mare avere. Nu-mi mai amintesc numele lui, dar primul conflict, prima luptă pe care am dus-o a început cu propriul meu episcop, care în cele din urmă a ajuns ruşinat şi înfrânt. Se gândeşte

O acţiune cinstită, chiar de merge încet, ea merge încet dar rămâne nemuritoare, pentru că în ea este viaţă şi unde este viaţă este ceva nemuritor şi prin trăire se lansează printre rădăcini, făcând rădăcini adânci şi trainice, neputând să fie uşor smulsă de furtunile provocate de acei falşi şi ipocriţi impostori îmbrăcaţi în odăjdii luminoase şi scumpe, zicând că prin aceasta reprezintă pe Şeful Suprem al Divinităţii… 

Hm! Îmi vine să râd când mă gândesc la orbirea şi întunecarea lor!... Frumuseţile Divinităţii, frumuseţile nemuririi nu au asemănare şi se câştigă cu foarte multă uşurinţă de acei oameni care prin viaţa lor cinstită luptă pentru ei, pentru semenii lor şi pentru adevăr… 

George: - Ai mai fost pe pământ de atunci? 

M.Luther: - Nu. N-am mai fost şi nici nu voi mai veni decât într-o lume nouă, pe care o aşteptăm cu toţii. 

George: - Dar înainte de a fi Luther, din ce strat ai făcut parte? 

M.Luther: - Voi bine ştiţi că toţi oamenii care au avut pe Pământ o misune deosebită, au fost fiinţe deosebite, capabile de acțiuni deosebite, fiinţe ieşite din comun, rupte dintr-o materie condensată care să aibă puterea să intre în priză cu Marea Forţă Divină şi cu spiritele superioare. De aceea, aflaţi că şi eu am fost rupt, am coborât din Oraşul de Aur cu misiune specială pe pământ, iniţiată de însuşi Marele Dascăl, Hristos Iisus. 

George: - Deci aparţii Oraşului de Aur! "

M.Luther: - Da, sunt venit din Oraşul de Aur, iar acum sunt în stratul VIII. 

George: - Vrem să-ţi vedem baza spirituală! 

Veronica: - Alb argintiu luminos, cu triunghi mare pe frunte, cu latura de cca. 30 cm… triunghiul este luminos, iar în mijlocul lui luceşte o lumină puternică… Pe piept, în dreptul inimii, are şi un potir de toată frumuseţea. 

George: - Dorim acum să-ţi cunoaştem caracteristicile câmpurilor magnetice spirituale… 

Calemnis: - Câmpul luminii are 3,20 m în jurul corpului, iar raza de acţiune a câmpului magnetic este de 14,70 metri 

George: - Vă mulţumim" 

Cercetari in lumea nevazuta , George Vasii 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu