BUDHA SAKYAMUNI I Cercetari in lumea nevazuta

Bucureşti, 1 noiembrie 1965 B U D H A Sakyamuni - Alb argintiu strălucitor - Oraşul de aur (stratul IX) 

Pentru precizările în legătură cu problema pe care o reprezintă „fenomenul reîntrupărilor”, l-am chemat pe Budha Sakyamuni, cel mai mare spirit din Oraşul de Aur. Veronica: - A apărut în ecran un bărbat foarte frumos, cu o coroană regească pe cap…

 Prima dată când văd aşa ceva… E tot în alb… Îi văd doar bustul circumscris de ovalul ecranului… exprimă o deosebită nobleţe, o oarecare severitate, o autoritate majestoasă liniştită în acelaşi timp, modestă, mângâietoare… 

Am rostit un salut amplu, prelung la măsura şi cinstea distinsului nostru invitat. Budha, după cum se ştie a fost prinţ, prinţul Sidharta Gautama, fiu de rege. Prezicâdu-i-se regelui că fiul său va revoluţiona gândirea filozofică a asceţilor şi anahoreţilor, regele a căutat să izoleze pe fiul său de lumea înconjurătoare. 

N-a reuşit însă. Prinţul Sidharta reuşeşte să iasă din curte imensă a palatului şi să cunoască în mijlocul oamenilor suferinţa: boala, bătrâneţea, sărăcia şi moartea. Sidharta pleacă într-o mănăstire, iar de acolo se retrage în pustie. Sub „copacul cunoaşterii” Budha intră intr-o meditaţie înaltă, din meditaţie în contemplaţie şi din contemplaţie în extaz. 

El este mediu și în timpul şederii sale sub copac i se descoperă, i se relevă Adevărul şi tainele vieţii şi ale morţii. Budha descoperă calea ieşirii din suferinţă prin echilibru, prin meditaţie şi printr-o concentraţie care să aducă pe om să-l facă să se împace cu sine însuşi şi prin sine să intre direct în a r m o n i a u n i v e r s a l ă…

Experimentând posturile şi lipsurile, culmile cele mai înalte ale iluminării, după îndelunga sa petrecere în pustie, Budha se reîntoarce în mijlocul ucenicilor săi adresându-li-se astfel: „ O fraţii mei! Viaţa de îmbuibare şi huzur e nedemnă şi înjositoare, dar şi viaţa în lipsuri şi post, viaţa în asceză extremă este inutilă şi zadarnică…”. 

Budha a revoluţionat gândirea filosofică, arătând calea de mijloc ca cea mai perfectă cale menită să aducă omului echilibru şi înălţare. „Nirvana” nu-i aparţine lui, e o creaţie a urmaşilor săi, care au înţeles greşit recomandarea lui Budha pentru meditaţie şi contemplaţie. 

Extazul nirvanic e o rătăcire, aşa cum şi în creştinism este o rătăcire credinţa că un „mântuitor” va salva pe om din neştiinţă, înapoiere şi păcat. Să revenim însă la problema noastră: fenomenul întrupărilor. Budha:

 - Rog pe Părintele Luminilor, Domnul Domnilor Împărat, preaputernic a toate, să vă binecuvânteze, să vă lumineze, să vă umple de înţelepciune pentru a putea pătrunde ştiinţa necunoscută, a o descifra, a-i descoperi tainele şi a le da spre a fi privite de cei din jur! 

Aţi dorit să vorbiţi cu mine, pentru a vă lămuri şi perfecţiona subiecte necunoscute, neînţelese, şi care sunt puţin crezute de oameni, cu toate că sunt mai mult decât adevărate. Eu am fost indian; în treapta unde mă găsesc - de linişte, de bucurie şi odihnă perfectă, de armonie şi frumuseţe neînchipuită - şi până la ultima treaptă de unde încep rătăciţii şi comunitatea vagabonzilor, nu se vorbeşte decât o singură limbă. 

Orice naţiune de pe orice planetă, reîntoarsă de unde a plecat, vorbeşte limba locurilor de unde a venit, în sensul că filosofia pe care a împărtăşit-o fiecare, modul în care a conceput fiecare viaţă, generează un limbaj specific, aparte. 

Ca să vă întăresc credinţa în perpetuarea renaşterii lor, cea mai puternică dovadă este în persoana prietenei noastre, care deşi nu ştie să prezinte limbajul adevărat cum îl aude, îl înţelege totuşi perfect ca pe o limbă pe care a cunoscuto, a trăit-o şi vorbit-o, redând în limba ei românească totul, pentru că este mult mai stăpână pe adevărata ei limbă maternă decât aceea pe care o vorbeşte acum.

 Zadarnic se zice: „A venit la noi în ţară şi ne-a vorbit în limba noastră”. Greşit! Cel ce vede şi înţelege limba adevărată, reprezintă în limba lui, fără să-şi dea seama. Acum te rog să întrebi ce ai, pentru a-ţi lămuri problema cu privire la atracţiile care se fac pe diferite planete. 

Vorbim de planeta Pământ. 

George: - De unde ne vorbeşti Luminate Budha? Budha: - Din locul de odihnă şi linişte 

V. George: - Şi locul permanent?... 

Budha: -IX - Oraş de odihnă şi permanentă muzică, Oraş de lumină şi biruinţă, de unde ţâşnesc toate hotărârile şi legile.

 George: - Permite-mi să fiu scurt şi precis: care sunt factorii care determină ca un spirit să ia trup la un anumit timp şi într-un anume loc? 

Budha: - Da, îţi răspund. Din ştiinţă cunoaşteţi că sunt mai multe planete, nu? Tot din cele cunoscute de voi ştiţi că planeta pământului şi EU AFIRM CĂ: şi celelalte planete, precum şi treptele de odihnă şi linişte, sunt într-o permanentă, mişcare: unele, mişcându-se mai energic, altele mai lent. 

Atracţiile sunt de o exactitate neînţeleasă şi necuprinsă de nimeni: atracţiile dintre planete şi treptele de odihnă, între treptele de laudă şi veselie, şi între haosul comunităţii vagabonde - spirite care rătăcesc însetate ca să dea de ceva. Zic: se fac atracţii permanente; planeta atrage mai ales spirite inferioare, pe cele dornice şi înfometate de viaţa pământeană. 

Cel mai des sunt atrase miliardele de rătăciţi care sunt cel mai uşor atraşi de către Planeta Pamântului şi foarte puţini din ei se întorc cu un plus. Numai dacă are fericirea ca locul unde au căzut să aibă un climat prielnic, să-i îndrepte nodurile şi gloditurile cu care au venit prin atragere, abia atunci rătăcitorul poate face un pas-doi spre o oarecare îmbunătăţire. 

Altfel rămâne tot rătăcitor, tot vagabond. Foarte rar, poate chiar la o sută de ani de-ai voştri, când se petrec atracţii de către Lumea Lăudătorilor dintre Fii Luminii, dintre „Zei”, adică dintre cei din treptele cele mai avansate. După cum am spus, şi aceste trepte - de la unu până la nouă - sunt în mişcare, dar se face aşa încet, încât numai cei din IX îşi pot da seama de această mişcare atât de neobservată. 

De aceea LA INTERVELE MARI, PRIN DIVERSE MIŞCĂRI PRIELNICE PLANETEI, SE FAC ATRACŢII DE SPIRITE ÎNALTE, pentru a trezi activitatea unora pe care s-a aşternut praf. Faptul că atracţia se face în diverse puncte, pot zice că acelui ins însetat i se dă. M-ai înţeles, nu? 

George: - Da, da. Adică acela care îşi doreşte să vină, este mai puternic atras… 

Budha: - Din unele trepte se fac atracţii mai dese; mişcarea treptelor este, după cum am spus, foarte lentă. Pe cât te ridici - e mai ascuţit, mişcarea mai mare; pe cât cobori - conul e mai larg, mişcarea mai lentă. Depinde de planetă ce atrage: sunt planete avansate, sunt planete înapoiate, sunt planete superioare, sunt planete inferioare. 

Fiecare atrage ce este propriu climatului ei. Mişcarea de rotaţie nu o au la fel nici unele şi contează şi aceasta foarte mult. Ai înţeles cred… Există o strânsă relaţie de câmpuri magnetice între mişcarea planetei şi mişcarea straturilor. Atracţiile nu sunt la fel. Un fel atrage Pământul, vreau să spun anumite categorii de oameni sunt atraşi de Pământ şi alte categorii de oameni sunt atrase de celelalte planete. Înţelegi, nu?

 Ştiu că aţi cunoscut că mai există planete locuibile. Există fiinţe care doresc să fie atrase, după cum unii sunt atraşi la dorinţa şi setea planetarilor. Unde se face atracţia are ceva în comun cu cel care vine….adică locul de atracţie trebuie să aibă ceva în comun cu cel atras. Ţi-am răspuns la întrebare! 

George: - Altă întrebare: în cele rămase din învăţătura ta, ai vorbit de cinci forme prin care fiinţele îşi pot realiza existenţele şi anume: 1/ Printre zei, 2/ Printre oameni, 3/ Printre „preta”, 4/Printre animale şi 5/Printre damnaţi…. Una nu-mi este clară! 

Budha: - Animalele, nu? 

George: - Da! Budha: - Hai să-ţi spun! Printre zei, ştii la ce mă refer? George: Da, la cei din Straturile înalte, între V şi IX. 

Budha: - Deci, zei sunt cei între V şi IX, oamenii sunt cei între I şi IV, „pretar” (3 - sunt rătăcitorii şi vagabonzii; animalele (4) - prin animale am înţeles cei sălbăticiţi în egoism în desfrâu, hoţii şi criminalii, iar damnaţii (5) - sunt spiritele diabolice, cum spuneţi voi inteligenţele luciferice. 

George: - Referitor la suferinţă, se pomeneşte faptul că tu considerai suferinţa însăşi trans-migraţiunea ”Samsara”, după cum spun indienii, adică suferinţa ar fi însăşi faptul că e nevoie să te întrupezi de nenumărate ori pentru a reuşi să te ridici la treptele superioare. 

Budha: Aşa am văzut eu în trup fiind şi nu am greşit. Suferinţa însă, nu pentru toţi, ci pentru cei atraşi din locurile zeilor la chin şi efort. Pentru zei întruparea pe pământ este suferinţă, pentru oamenii de rând şi mai ales pentru rătăcitori venirea pe pământ este ca o binecuvântare. 

George: - Dar „Nirvana”, calmul absolut prin care omul poate să se eschiveze, să scape de ciclul necesar de reîntrupări, suprimând „Samsara”, nu ţi se pare că…. 

Budha: - Nirvana nu-mi aparţine, e o creaţie a celor după mine. Ca şi metempsihoza… 

George: - …adică reîncarnarea în animale… 

Budha: - ….da, nici asta nu-mi aparţine. E o aberaţie! George: - Ai pus problema scăpării de suferinţă? Se vorbeşte foarte mult în budhismul contemporan de „soluţiile” pe care le-ai dat tu ca omul să scape de suferinţă… 

Budha: - Nici asta nu-mi aparţine! De suferinţă nimeni nu poate scăpa pe pământ din cei superiori. De suferinţă nu pot scăpa nici cei ce vor să se ridice mai sus, numai „damnaţii”, „animalele” şi „preta”, numai ei au pe pământ raiul lor. În schimb ei suferă dincolo când părăsesc trupul. 

George: - Ce ai urmărit, ce-ai vrut să dai tu oamenilor? 

Budha: - Nu înţeleg ce vrei să spui! 

George: - Păi din ceea ce are budhismul astăzi, dacă scoatem Nirvana şi tehnica suferinţei şi pasiunilor, rămâne cu totul şi cu totul altceva… 

Budha: - Sunt lucruri care s-au adăugat pe parcurs cu intenţii bune… 

George: - … dar cu valoare îndoielnică! 

Budha: - Bineînţeles! De multe ori însă, adăugirile se fac cu scopuri meschine, bine determinate: fie a ţine în mână pe cineva, fie a ridica pe altcineva, dar se mai fac şi cu scopul de a adora pe cineva, cum a fost cazul şi cu mine, adăugând învăţăturii mele unele puncte pe care eu nu le-am atins niciodată. 

George: - Bine, dar te întreb acum, ce părere ai de „Nirvana” ca soluţie spirituală? 

Budha: - Nu o condamn! 

George: - Dar o recomanzi? 

Budha: - Cred că atunci când au introdus-o, mi-au cerut încuviinţarea şi am acceptat, pentru că cei ce au făcut adăugiri au căutat prin înălţarea alături de noi să-şi prezinte dorinţe şi să primească încuviinţarea, arătând sensul eforturilor. 

George: - Bine, dar în felul acesta ştii că s-a cristalizat o anumită pasivitate, o anumită desprindere de condiţiile vieţii, oamenii şi-au făcut un ideal spiritual în realizarea tipului de călugăr cerşetor - „sadhu” cum i se spune… 

Budha: - Dar aşa puţini sunt… George: - Ce se întâmplă… „Nirvana” şi toată doctrina desprinderii de viaţă, i-a făcut pe indieni atât de absenţi la progresele ştiinţei, încât şi astăzi e cotată ca una din ţările unde e mare mizerie şi sărăcie. 

Spun acest lucru, pentru că eu consider o plagă pentru nişte oameni care au o concepţie care în loc să-i facă să îmbine activitatea cu contemplaţia, fac din ei nişte oameni pasivi, complet interiorizaţi, care ignoră şi dispreţuiesc cultura şi civilizaţia, aşa întrucât în doctrina ta am întâlnit cu multă satisfacţie acea soluţie prin care omul desăvârşit trebuie să combine activitatea exterioară cu meditaţia. 

Deci ideea „Nirvanei” după mine, am considerat-o retrogradă şi dăunătoare, relativ şi proporţional cu cei ce o practică. 

. Budha: - India e o ţară mare şi desigur că sunt părţi unde predomină mizeria şi sărăcia, ca în orice ţară, dar sunt şi locuri îmbelşugate unde ştiinţa lucrează. Cei ce au îmbrăţişat ceea ce spui tu sunt foarte puţini şi depinde şi de om cum înţelege şi cum pune în practică ceea ce a înţeles. 

Peste cele scrise la început au trecut mii de ani şi e normal ca ele să se fi diluat. Depinde cu ce intenţii au fost introduse. Nici un doctor nu dă un alt medicament decât acela care trebuie. Dacă se întâmplă să greşească cu medicamentul şi în loc să-l scoale, slăbeşte pe bolnav, aceasta din pricina imperfecţiunii oamenilor şi din pricina ignoranţei care stăpânesc timpurile şi locurile. 

George: - La evoluţie te-ai gândit Budha? 

Budha: - În timpul vieţii, la multe m-am gândit, dar acum nu mă mai preocupă. Nu am nici timp şi nici nu simt nevoia. Ştiu că pe tine pur şi simplu te obsedează problema naşterii şi evoluţiei lumilor de lumină. 

Ştiu că mereu cauţi ca cineva să-ţi vorbească de aceasta. Eu îţi spun: nu vei găsi pe nimeni. Va trebui tu însuţi să cercetezi, să te adânceşti şi în cele din urmă vei reuşi să scoţi ceva. Nu va fi perfect, dar oricum va fi mult. 

Eu nu am timp să sorb frumuseţea ce mă înconjoară, nu am timp să le pătrund, să le înţeleg… 

George: - Prealuminate Budha, acum când vorbeşti cu noi, acolo unde eşti, îţi continui activitatea, sau eşti complet captat de discuţia cu noi?

 Budha: - Sunt numai cu voi. 

George: Cu ce ocazie ai venit în V?

 Budha: - M-aţi chemat, şi m-am oprit în V. 

George: - De când nu ai mai coborât pe pământ? 

Budha: - La ai mei sunt chemat des…la cei din naţia cărora am ieşit… dar tot până în V vin. 

George: - Ce părere ai prietena noastră va putea intra în IX? 

Budha: - Nu cred! Ar însemna să rămână la noi. 

George: - Ai mai venit pe pământ de când ai fost Sakyamuni?
Budha: - Nu! 

George: - Dar mai înainte ai fost? 

Budha: - Da, am mai fost odată, dar nu mai ştiu când şi unde am stat. 

George: - Te mai rog ceva: transmite prin ecran imaginea locului în care eşti! 

Budha: - Am să încerc. Nu ştiu dacă am să pot! 

Veronica: - Imaginea parcă se tulbură… parcă se depărtează… Stai! Se deschide un orizont, începe să se contureze ceva… parcă ar fi un templu sculptat… se vede foarte slab. Acum e clar. E ceva ce nu se poate descrie! Ornamentaţia e ca o broderie, un castel, un palat care în acelaşi timp are ceva de templu indian… 

Budha: - În legătură cu cele spuse de mine, pentru ele îţi dau binecuvântarea să dezvolţi, să scrii. Eşti împuternicit prin mine ca cele ce vei vedea şi vei înţelege din cele ce eu ţi-am comunicat, să dezvolţi şi să arăţi, pentru că eu voi căuta să-ţi transmit înţelegerea, să le poţi vedea şi întocmi. 

Lucrează cu încredere că nu te voi lăsa să greşeşti. Eu vă binecuvântez şi cer binecuvântarea Tronului Divinităţii, din a cărui mireasmă ne împarfumăm, toţi să vă lumineze şi să vă înţelepţească, să vă ajute! 

George: - Îţi mulţumim prealuminate Budha! "

Cercetari in lumea nevazuta, George Vasii